Polimerii polifenolici sunt substante hidrosolubile si de aceea nu sunt prezente in uleiul esential. Ei previn, in studiile efectuate, formarea de radicali liberi in trombocite, ceea ce se poate dovedi util si in profilaxia complicatiilor diabetului.

Polimerii polifenolici sunt substante hidrosolubile
si de aceea nu sunt prezente in uleiul esential.
Ei previn, in studiile efectuate, formarea de radicali
liberi in trombocite, ceea ce se poate dovedi util
si in profilaxia complicatiilor diabetului. De asemenea,
extractul apos de scortisoara reduce tensiunea
arteriala la animalele de laborator chiar inainte de
a creste sensibilitatea la insulina. Polimerii amelioreaza
utilizarea periferica a glucozei, similar insulinei.
Cascada insulinica este declansata si de
polimeri. Polimerii fenolici si insulina actioneaza
sinergic, oligomerii amplificand actiunea insulinei si
de 4-5 ori.. In diabetul de tip 2, existand de regula
o rezistenta la insulina, polimerii pot fi o solutie
demna de luat in seama, atat prin propriile efecte,
cat si prin abilitatea de a potenta actiunea insulinei.
Unii cercetatori considera ca polimerii fenolici
ar putea fi utilizati si in diabetul de tip 1, administrarea
lor putand eventual reduce necesarul de insulina
care trebuie injectat pacientului, dar pentru
moment aceasta este doar o ipoteza.

Un avantaj este si acela ca extractele apoase
de substante active sunt intotdeauna mai putin
toxice decat uleiurile, de aceea extractul apos de
scortisoara poate fi utilizat fara pericolul aparitiei
precoce de efecte colaterale.
Interferenta compusilor din scortisoara in metabolismul
insulinei deschide calea punerii la punct
a unor terapii eficiente dedicate si altor afectiuni.
Oamenii de stiinta au indicat eventualele efecte
pozitive in cancerul de pancreas, in care sinteza
exagerata de insulina de catre celulele canceroase
conduce la insulinorezistenta, sau in boli neurodegenerative,
cum este Alzheimer, in care pare
a fi implicata de asemenea insulinorezistenta.

Un
studiu referitor la compusii scortisoarei, insulinorezistenta
si Alzheimer este in curs la Beltsville
Agricultural Research Center, in SUA.
O alta actiune a scortisoarei este cea antioxidanta.
Ea s-a dovedit mai eficienta decat alte
produse naturale (anason, ghimbir, lemn-dulce,
nucsoara, vanilie) sau de sinteza( BHA, BHT, propilgalat).
Un studiu condus la Universitatea din
Hong-Kong a urmarit activitatea antioxidanta a
26 de condimente. Scortisoara si-a dovedit si aici
eficienta. Studii efectuate la Universitatea din Sao
Paolo au aratat ca scortisoara , datorita puterii
antioxidante, poate fi utilizata cu bune rezultate in
conservarea alimentelor, ea contribuind in acelasi
timp si la ameliorarea palatabilitatii produselor la
care este adaugata.

Un alt efect al scortisoarei, datorat, de aceasta
data, compusilor aromati ai acesteia este, se pare,
cel de amplificare a functiilor cerebrale. Un studiu
efectuat in 2004 arata ca aroma condimentului
creste functiile cognitive, indeosebi atentia, memoria de recunoastere virtuala, memoria de lucru, viteza
vizual-motorie in timpul lucrului la un program
pe calculator. Experimentele au inclus si alte plante
aromate (menta, iasomie), dar efectul cel mai
importamt s-a obtinut dupa inhalarea aromei de
scortisoara. Studiul a creat premizele unor cercetari
ulterioare care se concentreaza pe potentialul de
amplificare a cognitiei de catre scortisoara, mai ales
la pacientii varstnici, la persoane cu anxietate de
test si chiar la pacientii cu afectiuni care au ca efect
declinul cognitiei.

Intre alte efecte pozitive ale scortisoarei
amintim efectul antidiareic si astringent, efectul
cicatrizant al extractului alcoolic, administrat pe
cale orala, efectul de „incalzire”, amintit de farmacopeea
chineza.

Din punct de vedere nutritional, scortisoara este
o sursa excelenta de mangan si o sursa foarte buna
de fibre alimentare, calciu si fier. Combinarea calciului
cu fibrele alimentare este utila in profilaxia anumitor
afectuni, cum ar fi cancerul de colon, colonul
iritabil. Determina si o diminuare a colesterolemiei,
prin cresterea eliminarilor de saruri biliare.
Din punct de vedere al sigurantei alimentare,
scortisoara nu are valente alergenice marcate si nici
nu contine nivele masurabile de antinutrienti (goitrine,
oxalati sau purine).

In concluzie, se poate observa ca scortisoara
are multiple efecte benefice asupra organismului,
multe din ele ramanand, probabil, sa fie investigate
ulterior. Intrebarea care se pune in aceste conditii
este daca e bine sa facem din respectivul condiment
un aditiv zilnic al meselor noastre.

Se poate
deja observa ca site-urile de profil ne propun diferite
retete apetisante care aduc in alimentatie doze
mai mari sau mai mici de scortisoara. Desigur, acesta
este un lucru bun, mai ales ca savoarea condimentului
este larg apreciata si in lumea contemporana,
fie ca acesta este adaugat in mancaruri, in
bauturi sau in deserturi. Insa trebuie tinut seama de
faptul ca scortisoara contine sute de compusi chimici,
unii din ei cu actiune toxica (cumarina), chiar
daca nivelul la care sunt prezenti este foarte redus.
In plus, efectele terapeutice amintite anterior apar
de cele mai multe ori la niveluri ale compusilor utili
cu mult mai mari decat cele care se pot obtine ingerand
scortisoara sub forma de aromatizant alimentar.
In consecinta, in functie de aspectul patologic
caruia i se adreseaza, este necesar ca
scortisoara sa fie ingerata sub diferite forme purificate,
care sa contina, de exemplu, atunci cand
se adreseaza pacientilor diabetici, numai fractiunile
hidrosolubile utile. Industria farmaceutica pune la
dipozitia doritorilor o gama larga de astfel de extracte
de scortisoara, dar este de preferat ca utilizarea
lor sa se faca totusi sub indrumare medicala.

Leave a reply