Tulburarile de alimentatie in practica MF

Anorexia, bulimia si obezitatea au devenit tulburari la moda.
Standardele de frumusete nerealiste promovate, stresul cotidian,
inabilitatea de a face fata solicitarilor vietii ii fac pe tot mai
multi oameni sa se ” razbune ” pe mancare.

Anorexia, bulimia si obezitatea au devenit tulburari la moda.
Standardele de frumusete nerealiste promovate, stresul cotidian,
inabilitatea de a face fata solicitarilor vietii ii fac pe tot mai
multi oameni sa se ” razbune ” pe mancare. Ceea ce la prima
vedere poate parea doar un prost obicei alimentar devine in
timp o tulburare grava, ce deterioreaza sanatatea si ameninta
viata pacientului.

Cele mai grave tulburari de alimentatie sunt anorexia,
bulimia si binge-eating-ul. Si obezitatea este vazuta
ca tulburare de alimentatie, dar nu este diagnosticata
conform criteriilor DSM IV (Diagnostic and Statistical
Manual of Mental Disorder). Aceste tulburari afecteaza
in mare masura adolescentii si tinerii, dar din ce in ce
mai mult si adultii implicati in activitati sau profesiii extrem
de solicitante si cu un nivel crescut de stres. Cele
doua extreme, anorexia si obezitatea, sunt intalnite si
la medici, din cauza stilului de viata modificat. Astfel
de tulburari debuteaza in cazul medicilor sau al altor
adulti ca simple obiceiuri alimentare. Fie ca nu au timp
sa manance si sar peste mese, fie mananca necontrolat,
excesiv. Un astfel de comportamenta alimentar nu pare
nociv la prima vedere, insa evolueaza si, progresiv, se
ajunge la un comportament alimentar aberant, care determina
si afectiuni asociate.

Un prim pas in prevenirea sau combaterea acestor
tulburari este recunoasterea lor, diagnosticarea. Iar pentru
anorexie si bulimie exista criterii de diagnostic DSM IV:
Anorexia nervoasa:

1. greutate corporala scazuta cu cel putin15 % fata
   de greutatea normala;
2. teama intensa de a creste in greutate;
3. distorsiuni ale imaginii corporale;
4. absenta a cel putin trei cicluri menstruale consecutive.

Distorsiunea imaginii corporale se refera la tulburarea
modului in care este perceputa dimensiunea corporala,
adica persoana pretinde ca este grasa, chiar daca
este foarte slaba.

Bulimia nervoasa

1. episoade bulimice repetate, cel putin doua pe
   saptamana, timp de cel putin 3 luni;
2. pierderea controlului in timpul ingestiei alimentare;
3. comportamente compensatorii repetate in vederea
   prevenirii cresterii ponderale (vomismente autoinduse,
   abuzul de laxative si/sau diuretice, si/sau medicamente,
   dieta, exercitii fizice intense);
4. autoevaluarea afectata de forma si greutatea corporala.

Femeile sunt cele mai predispuse la aceste tulburari.
Doar in cazul binge-eating-ului raportul intre femei si
barbati este egal. Tratamentul poate include educatie
nutritionala, psihoterapie, consilierea familiei, medicamente.

Semne si simptome

Primii care remarca modificarea comportamentului
alimentar al unei persoane sunt cei din familie. Cand e
vorba de adolescenti, adesea parintii nu se gandesc ca
poate fi vorba de o tulburare de alimentatie, ci cred ca
sunt doar ” mofturi ” ce trec cu varsta. Desigur, nu orice
dieta trebuie confundata cu o tulburare, insa parintii
trebuie sa se ingrijoreze atunci cand copiii lor nu mai
castiga in greutate. Exista si semne ca un adolescent are
o potentiala tulburare alimentara: nu vrea sa ia masa cu
familia, vizite frecvente si lungi la baie, in timpul mesei
sau imediat dupa (multi adolescenti dau drumul la apa
pentru a nu auzi parintii ca vomita), exercitii fizice excesive.

Semnele si simptomele anorexiei:

• pierderea in greutate, obtinuta adesea prin provocarea
  varsaturilor, abuzul de laxative, diuretice sau
  exercitii fizice;
• refuzul de a mentine o greutate corporala normala;
• frica intensa de kilograme in plus;
• imagine corporala negativa;
• la femei, modificari ale menstruatiei sau lipsa
  menstrei;
• oboseala;
• depresie;
• ritm cardiac neregulat;
• anemie medie;
• par si unghii casante;
• presiune scazuta a sangelui.

Semnele bulimiei nervoase:

• episoade recurente de binge eating;
• sentimental ca nu-si poate controla comportamentul
  alimentar;
• ingerarea unei cantitati mult mai mari de mancare
  in timpul unui episod decat la o masa normala;
• folosirea metodelor de prevenire a ingrasarii: inducerea
  vomei, medicamente exercitii fizice;
• focus nesanatos asupra greutatii si formei corpului;
• deshidratare;
• oboseala;
• depresie;
• constipatie;
• probleme cu dintii si gingiile din cauza acidului
  gastric eliminat;
• ritm cardiac neregulat.

Semne si simptome ale binge-eating-ului

• episoade recurente de supraalimentare compulsiva,
  neurmata de voma;
• comportament necontrolat in privinta alimentarii;
• sentimente de rusine si vinovatie;
• oboseala;
• dureri articualare;
• afectiuni ale vezicii biliare;
• presiune crescuta a sangelui si a nivelului colesterolului.

Cauze

In declansarea tulburarilor de alimentatie sunt
implicati mai multi factori: genetici, culturali sau care tin
de comportamentele familiei. Studiile au aratat ca sistemul
biologic din creier care determina apetitul si digestia
nu functioneaza normal.

O alta cauza extrem de intalnita o reprezinta mesajele
transmise de mass-media, care promoveaza femeia
extrem de slaba ca etalon de frumusete. Astfel, pentru
a arata ca vedetele sau manechinele, cele mai multe
tinere fac eforturi pentru a-si mentine o greutate anormal
de mica. Tot astfel de mesaje contribuie la distorsionarea
imaginii corporale si la aparitia sentimentelor
negative fata de corp. Inca de la 14 ani, fetele incep
sa renunte la mese, sa slabeasca continuu si totusi sa
creada ca sunt supraponderale si ajung in final la spitalizare,
perfuziile fiind cele care le salveaza viata. De altfel,
preocuparea fata de greutate si imaginea corporala
apare si la fetite de cinci ani.

Factori de risc

• genul: adolescentele si tinerele femei sunt mult
  mai predispuse la tulburari alimentare decat baietii sau
  barbatii
• varsta: adesea sunt intalnire in jurul varstei de 20
  de ani;
• influentele din familie: cei care se simt prea putin
  securizati in familie, ai caror parinti sau frati sunt extrem de
  critici sau care ii tachineaza in privinta trasaturilor fizice;
• ereditatea: tulburarile apar mai des la cei care au
  rude ce sufera de bulimie sau anorexie;
• tulburari emotionale: persoane cu depresie, tulburari de anxietate si obsesiv-compulsive. Pacientii cu
  anorexie au trasaturi de perfectionisti, iar cei cu bulimie
  au probleme in controlul impulsivitatii;
• exercitiile fizice excessive: cei implicatii in activitati
  sportive competitive prezinta un risc mai mare de dezvoltare
  a unei tulburari de alimentatie.

Diagnosticare

In cadrul evaluarii initiale medicale, trebuie sa adreseze
pacientului intrebari legate de criteriile descrise (obiceiuri
alimentare, inducerea vomei, folosirea laxativelor, imaginea
corporala etc.). Se evalueaza posibilele complicatii:
afectarea danturii, ritmul cardiac neobisnuit, pierdere in
densitatea osoasa, anemie, modificari ale menstruatiei.
Analizele ce duc la stabilirea unui diagnostic pot fi :

• analiza sangelui, masurarea nivelului hemoglobinei;
• electrocardiograma;
• test cu raze X pentru a determina daca anorexia a
  afectat muschii cardiaci prin reducerea dimensiunii inimii;
• alte teste imagistice precum tomografia computerizata
  pentru a arata daca a fost afectat creierul sau
  tractul digestiv;
• test pentru determinarea densitatii osoase;
• verificarea functionarii diverselor organe (ficat,
  rinichi, glanda tiroida, ovare).

Examinarea trebuie facuta cu atentie deoarece in
primele stadii anorexia nu este vizibila (persoana nu este
excesiv de slaba), iar in cazul bulimicilor, cei mai multi
isi creeaza o imagine de aparenta normalitate. Au succes,
sunt perfectionisti, dar de fapt ei doar supracompenseaza
stima de sine scazuta si depresia. Unii pacienti
au adictii precum alcoolul sau drogurile.

In timp ce aportul normal de calorii este intre
2.000-3.000 pe zi, bulimicii ingereaza intr-o criza de
binge-eating 3.400 de calorii intr-o ora si un sfert,
putand ajunge la 20.000 de calorii in 8 ore. Un caz
celebru este cel al actritei Jane Fonda, care a afirmat
ca a pastrat secretul de a fi bulimica de la varsta de
12 ani. S-a recuperat abia la 35 de ani. Obisnuia sa
manance compulsiv si sa elimine imediat mancarea
de 20 de ori pe zi.

Complicatii

Anorexia poatea produce mai multe complicatii si
are un risc mult mai mare de a cauza moartea decat
bulimia. Ambele boli insa pot afecta in egala masura
sanatatea. In cazul anorexiei se estimeaza ca 1 din 10
bolnavi va muri din cauza complicatiilor generate de tulburare.

Astfel de complicatii pot fi :

• boli cardiovasculare – ritm cardiac neregulat,
  scaderea dimensiunii muschilor cardiaci;
• modificari hormonale – schimbari ale hormonilor
  de reproducere sau ale hormonilor tiroidieni, ce duc la
  amenoree, inferitilitate, intarzieri in dezvoltare;
• debalansarea aportului de minerale si electroliti.

Corpul are nevoie de un nivel adecvat de minerale, in special
calciu si potasiu, pentru a mentine ritmul cardiac;

• afectarea terminatiilor nervoase;
• probleme digestive.

In cazul bulimiei complicatiile sunt:

• probleme cu gingiile si dintii;
• nivelul scazut de potasiu;
• probleme digestive – iritarea peretilor esofagieni
  si rectali;
• abuzul de medicamente.

Iar pentru binge-eating, complicatiile includ:

• cresterea presiunii sangelui;
• cresterea nivelului de colesterol;
• boli cardiovasculare;
• diabet de tip 2;
• afrectiuni ale vezicii biliare.

Tratament

Cazurile severe de anorexie necesita spitalizare
imediata pentru rehidratarea si inceperea reabilitarii
nutritionale si cresterea in greutate. Medicatia prescrisa
vizeaza reducerea mancatului compulsiv, varsaturilor,
tratarea depresiei sau anxietatii associate tulburarii alimentare.
Tratamentul include si educatie, si psihoterapie.

Educatia nutritionala se face de catre medic,
care stabileste un program, o rutina a meselor, o dieta
potrivita. Psihoterapia ajuta la evaluarea corecta a sinelui,
la identificarea convingerilor gresite, a scopurilor
neconstiente din spatele comportamentului compulsiv
si evidentierea calitatilor si puterilor. Nici un om nu-si
poate folosi calitatile daca este convins ca nu le are. De
asemenea, se realizeaza si o consiliere a familiei, in sensul
reducerii sentimentelor de vinovatie cu care s-ar putea
confrunta parintii. Nu in ultimul rand, pacientul este
invatat sa se autoingrijeasca. Adica sa aiba un program
regulat de mese, sa consume alimente sanatoase, sa ia
la indicatia medicului vitamine, suplimente minerale si sa
faca exercitii fizice regulate, dar moderate.

Statistici

Conform National Center for Health Statistics, una
dintr-o suta de fete cu varste intre 12 si 18 ani are anorexie. In primul an de liceu, intre 4,5 si 18% dintre fete si
0,4 % dintre baieti au comportamente bulimice. Cei mai
multi nu reusesc sa renunte la comportamentul bulimic
sau anorexic fara ajutor de specialitate. Netratata, boala
poate deveni cronica si poate cauza moartea.

Potrivit Asociatiei Americane pentru Anorexie/Bulimie,
anual 1.000 de femei mor din cauza anorexiei.

Studiile arata ca 10% dintre anorexici si bulimici
sunt barbati. Asteptarile fata de barbatii sunt ca ei sa fie
puternici si atunci ajung sa le fie rusine de un corp slab.
Recent, un studiu realizat de Harvard University Medical
Scool a aratat ca 25% dintre adultii cu tulburari de
alimentatie sunt barbati.

Incidenta

• este in crestere la copii de peste sapte ani;
• 40-60% dintre liceene tin diete;
• 13% dintre eleve vomita;
• 30-40% dintre fete sunt preocupate de greutate;
• 40% dintre fetele de peste noua ani au tinut o
  dieta;
• fetele de cinci ani sunt preocupate de dieta.

Sursa: Journal of the American Academy of Child
and Adolescent Psychiatry

Perspectiva psihoterapeutica

Psihoterapia adleriana sustine ca persoanele cu
tulburari de alimentatie folosesc alimentele si mancatul
pentru a comunica simbolic sentimentele lor de inadecvare
fata de solicitarile vietii. Iar sentimentul de inadecvare
apare ca urmare a esecului lor de a-si manageria abililitatea
de a trai eficient si sanatos cu altii. Nevoile umane
de baza privind siguranta si limitele potrivite, combinate
cu dorinta de a semnifica si de a fi perfect, duc la comportamente
ritualice privind alimentatia.

Negarea, evitarea si represiunea sunt caracteristici
asociate tulburarilor alimentare si tin de o serie de mecanisme
de aparare invatate in familia de origine. Astfel
de familii consuma enorm de mult timp si energie in
nerezolvarea conflictelor. Deoarece pentru a rezolva un
conflict trebuie mai intai sa recunosti ca exista. Apoi,
pentru astfel de familii lipsa perfectiunii echivaleaza cu
esecul personal sau familial. Iar in al treilea rand, iluzia
fericirii si atmosferei apropiate este o valoare de baza ce
trebuie mentinuta cu orice pret.

Fiind precocupata de mancare, corp si exercitii fizice,
o persoana anorexica nu se mai poate concentra pe propriile
sentimente. Acest sistem de negare o protejeaza
de responsabilitatea de a face fata solicitarilor vietii de
zi cu zi. Ajunge sa experimenteze in felul ei subiectiv
puterea, autonomia si controlul intr-o lume pe care o
percepe haotica.

In cazul bulimicilor, teama de a se ingrasa si aparenta
lipsa de control a impulsurilor le creeaza sentimente de
neajutorare, vina, rusine, inadecvare. Mai mult, bulimia
este o tulburare progresiva, ce ajunge sa nu le mai lase
timp celor afectati pentru munca, relatii intime si sociale,
adica pentru a indeplini principalele sarcini ale vietii.
Obezitatea, vazuta ca tulburare de alimentatie, este
caracterizata prin scopul de a mentine o greutate corporala
excesiv de mare. Obezitatea este un stil de viata ce protejeaza,
ofera scuze si comunica lumii dependenta, in unele
cazuri, sau independenta, in altele, si frica de aceste stari.
Pe langa factorii biopsihosociali ce pot determina
aparitia unei tulburari de alimentatie, psihoterapia adleriana
introduce si ideea ca exista alegere, exista alternativa.
Iar o persoana are tulburari de alimentatie pentru ca,
neconstient, alege sa fie bolnava. Boala este folosita de pacient
pentru a comunica nevoile sale, pentru a compensa
lipsa curajului de a comunica intr-un mod util si sanatos.