Procedurile de autorizare – medicamente

Procedurile de autorizare pentru punerea pe piata a medicamentelor sunt reglementate in cadrul Capitolului III din Titlul XVII al Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.

Procedurile de autorizare pentru punerea pe piata a medicamentelor sunt reglementate in cadrul Capitolului III din Titlul XVII al Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.

In conformitate cu prevederile art. 700 din lege, nici un medicament nu poate fi pus pe piata in Romania fara o autorizatie de punere pe piata emisa de catre Agentia Nationala a Medicamentului sau fara o autorizatie eliberata conform procedurii centralizate. Dupa ce un medicament a primit autorizatie initiala de punere pe piata, orice concentratii, forme farmaceutice, cai de administrare si forme de prezentare suplimentare, precum si orice variatii sau extensii, trebuie autorizate separat sau incluse in autorizatia initiala de punere pe piata, toate aceste autorizatii fiind considerate ca apartinand aceleiasi autorizatii globale.

Responsabil de punerea pe piata a medicamentului este detinatorul autorizatiei de punere pe piata, desemnarea unui reprezentant neexonerandu-l pe acesta de raspundere juridica. Poate obtine o autorizatie de punere pe piata numai un solicitant stabilit in Romania sau intr-un stat membru al Uniunii Europene.

In vederea obtinerii unei autorizatii de punere pe piata pentru un medicament, trebuie depusa o cerere la Agentia Nationala a Medicamentului. Potrivit prevederilor art. 702 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, cererea de autorizare de punere pe piata trebuie insotita de urmatoarele informatii si documente: denumirea si sediul social al solicitantului si, dupa caz, ale fabricantului; denumirea medicamentului; caracteristicile calitative si cantitative ale tuturor constituentilor medicamentului, inclusiv denumirea comuna internationala recomandata de Organizatia Mondiala a Sanatatii; evaluarea riscurilor pe care medicamentul le-ar putea prezenta pentru mediu; descrierea metodei de fabricatie; indicatiile tera peutice, contraindicatiile si reactiile adverse; posologia, forma farmaceutica, modul si calea de administrare, precum si perioada de valabilitate prezumata; cate o copie dupa fiecare autorizatie de punere pe piata a medicamentului, obtinuta intr-un alt stat, insotita de lista statelor membre ale Uniunii Europene in care cererea de autorizare este in curs de examinare, in conformitate cu Directiva 2001/83/CE instituind codul comunitar al medicamentelor de uz uman; o copie a oricarei desemnari a medicamentului ca medicament orfan, in conformitate cu Regulamentul nr. 141/2000/CE privind medicamentele orfane, insotita de o copie a opiniei relevante a Agentiei Europene a Medicamentului; rezultatele testelor clinice si preclinice.

Pe cale de exceptie, solicitantul nu trebuie sa furnizeze rezultatele testelor clinice si preclinice, daca poate dovedi ca medicamentul este generic al unui medicament de referinta care este sau a fost autorizat de cel putin opt ani in Romania, intr-un stat membru al Uniunii Europene sau in Uniunea Europeana prin procedura centralizata. Un medicament generic autorizat astfel, nu poate fi comercializat inainte de trecerea a 10 ani de la autorizarea initiala a medicamentului de referinta.

In sensul legii, notiunea de medicament de referinta vizeaza un medicament autorizat in conformitate cu prevederile art. 700 din Legea nr. 95/2006 sau un medicament autorizat in unul din statele membre ale Uniunii Europene sau in Uniunea Europeana prin procedura centralizata, iar notiunea de medicament generic se refera la un medicament care are aceeasi compozitie calitativa si cantitativa in ceea ce priveste substantele active si aceeasi forma farmaceutica ca si medicamentul de referinta si a carui bioechivalenta cu medicamentul de referinta a fost demonstrata prin studii de biodisponibilitate corespunzatoare.

Medicamentele homeopate fabricate si puse pe piata in Romania pot fi autorizate si printr-o procedura speciala de autorizare simplificata, procedura reglementata de Ordinul nr. 816/22.05.2007 al Ministrului Sanatatii Publice. Pentru a putea intra sub incidenta acestei proceduri simplificate, medicamentele homeopate trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii, prevazute de art. 711 alin. 1 din Legea nr. 95/2006:cale de administrare orala sau externa; absenta unor indicatii terapeutice specifi ce pe eticheta produsului sau in orice informatie legata de produsul respectiv; existenta unui grad suficient de dilutie pentru a garanta siguranta medicamentului. Medicamentele homeopate care nu indeplinesc cumulativ conditiile sus mentionate se autorizeaza potrivit procedurii prevazute de art. 702 din Legea nr. 95/2006.

Pentru medicamentele din plante medicinale cu utilizare traditionala, legiuitorul a stabilit, de asemenea, o procedura simplificata de autorizare, aceasta putand fi aplicata numai daca medicamentele respective indeplinesc toate cerintele prevazute la art. 714 alin. 1 din Legea 95/2006, respectiv: au indicatii adecvate exclusiv medicamentelor din plante medicinale cu utilizare traditionala; se administreaza exclusiv in conformitate cu o concentratie si o posologie specificate; sunt preparate de uz oral, extern si/sau pentru inhalatii; exista dovezi bibliografice sau opinia unui expert privind faptul ca medicamentul respectiv sau un medicament corespondent a fost utilizat timp de cel putin 30 de ani inainte de data depunerii cererii de autorizare, din care cel putin 15 ani in Uniunea Europeana.

Reglementarile privind autorizarea de punere pe piata si supravegherea medicamentelor de uz uman au fost aprobate prin Ordinul nr. 895/2006 al Ministrului Sanatatii Publice. In conformitate cu prevede rile art. 17 din aceste reglementari, solicitantii depun cererea de autorizare insotita de documentatia pentru autorizare la Compartimentul primire documente – probe din cadrul Departamentului evaluare-autorizare al Agentiei Nationale a Medicamentului. Departamentul evaluareautorizare examineaza daca sunt indeplinite toate cerintele legale in vederea autorizarii de punere pe piata a medicamentului in termen de maximum 120 de zile de la data achitarii taxelor de autorizare. Procesul de evaluare a documentatiei de autorizare se finalizeaza cu emiterea unui raport final cu recomandarea pentru autorizare sau de respingere a autorizarii.

In cazul respingerii cererii de autorizare de punere pe piata, decizia de respingere se comunica in scris solicitantului, impreuna cu un raport justificativ. In termen de 30 de zile de la data primirii raportului de respingere, solicitantul poate transmite Agentiei Nationale a Medicamentului o contestatie motivata. In termen de 90 de zile de la primirea contestatiei si a documentelor insotitoare justificative, Agentia Nationala a Medicamentului trebuie sa solutioneze contestatia, aceasta ultima decizie putand fi atacata in contencios administrativ. Art. 40 alin 1 din Reglementari indrituieste Agentia Nationala a Medicamentului de a suspenda, retrage sau modifica o autorizatie de punere pe piata a unui medicament daca se dovedeste ca: medicamentul este periculos in conditii normale de folosire; medicamentul este lipsit de eficacitate terapeutica; raportul risc-beneficiu nu este pozitiv in conditii normale de utilizare; compozitia calitativa sau cantitativa a medicamentului nu este conforma cu cea declarata.

Autorizatia de punere pe piata este valabila pentru cinci ani, putand fi reinnoita pe baza unei reevaluari a raportului risc-beneficiu. Odata reinnoita, autorizatia de punere pe piata este valabila pe o perioada de timp nelimitata, cu exceptia situatiei in care Agentia Nationala a Medicamentului decide, pe baza unor motive justificate privind farmacovigilenta, sa procedeze la o alta reinnoire a autorizatiei dupa cinci ani.Potrivit prevederilor art. 702 alin.2 din Legea nr. 95/2006, sunt exceptate de la procedura nationala de obtinere a unei autorizatii de punere pe piata medicamentele care trebuie sa fie autorizate de Agentia Europeana a Medicamentelor prin procedura centralizata.

Procedura centralizata de autorizare este reglementata in prezent de Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea si supravegherea medicamentelor de uz uman si veterinar si de instituire a unei Agentii europene pentru medicamente, prin care a fost modificat Regulamentul (CEE) nr. 2309/1993 al Consiliului. Articolul 5 alin. 1 al Regulamentului (CE) nr. 726/2004 prevede instituirea unui Comitet pentru medicamente de uz uman (Comitetul), comitet ce face parte din Agentia Europeana pentru Medicamente. Acest Comitet raspunde de intocmirea avizului Agentiei cu privire la admisibilitatea dosarelor inaintate, in conformitate cu procedura centralizata, avizul fiind emis in termen de 210 zile de la primirea unei cereri valabile. Pentru a pregati avizul, Comitetul pentru medicamente de uz uman verifica daca informatiile si documentele inaintate impreuna cu cererea de autorizare corespund cerintelor Directivei 2001/83/CE a Parlamentului European si ale Consiliului de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman. De asemenea, Comitetul poate cere ca un laborator oficial de control al medicamentelor sau un laborator desemnat de un stat membru in acest scop sa testeze medicamentul pentru a se asigura ca metodele de control utilizate de producator si descrise in documentatia aferenta cererii sunt satisfacatoare. Agentia Europeana pentru Medicamente (Agentia) informeaza de indata solicitantul in cazul in care avizul Comitetului constata ca cererea nu indeplineste criteriile de autorizare. In termen de 15 zile de la primirea acestui aviz, solicitantul poate notifica Agentia in scris cu privire la intentia sa de a cere o reexaminare a avizului, iar in termen de 60 de zile de la primirea avizului va transmite si motivele detaliate ale cererii sale. In termen de 60 de zile de la primirea motivelor cererii de reexaminare, Comitetul reexamineaza avizul, emitandu-se un aviz definitiv. In termen de 15 zile de la adoptarea avizului definitiv al Comitetului, Agentia transmite acest aviz Comisiei, statelor membre si solicitantului, impreuna cu un raport care descrie evaluarea medicamentului si motivele care au stat la baza concluziilor sale.

Directiva 2004/27/CE a Parlamentului European si a Consiliului de modificare a Directivei 2001/83/CE reglementeaza la Capitolul 4 – Procedura de recunoastere reciproca si procedura descentralizata, pentru obtinerea autorizatiei de punere pe piata a medicamentelor. In acest scop, s-a instituit un grup de coordonare pentru examinarea oricarei probleme legate de autorizatia de introducere pe piata a unui medicament in doua sau mai multe state membre. Grupul de coordonare este alcatuit dintr-un reprezentant al fiecarui stat membru, numit pe o perioada de trei ani. Directiva 2004/27/CE este transpusa in legislatia noastra in cadrul Sectiunii 5 din Capitolul II al Titlului XVII din Legea nr. 95/2006. Astfel, art. 736 din Legea nr. 95/2006 prevede ca solicitantul unei autorizatii de punere pe piata in Romania si in inca unul sau mai multe state membre ale Uniunii Europene va depune cereri insotite de dosare identice la Agentia Nationala a Medicamentului si la autoritatile competente din celelalte state, insotite de o lista a statelor membre ale Uniunii Europene unde a fost depusa cererea. Solicitantul va cere ca Romania sau un alt stat membru al Uniunii Europene sa actioneze ca ” stat membru de referinta ” si sa elaboreze un raport de evaluare a medicamentului. In situatia in care medicamentul a primit deja o autorizatie de punere pe piata la momentul depunerii cererii, Romania actioneaza ca si stat membru interesat, iar Agentia Nationala a Medicamentului recunoaste autorizatia de punere pe piata acordata de statul membru de referinta.

In cazul in care Romania actioneaza ca stat membru interesat, in termen de 90 de zile de la primirea cererii de autorizare, Agentia Nationala a Medicamentului va aproba raportul de evaluare. Daca in cadrul acestei perioade de timp, Agentia Nationala a Medicamentului nu poate aproba raportul de evaluare datorita unui risc potential grav pentru sanatatea publica, aceasta trebuie sa comunice motivat acest aspect statului membru de referinta, celorlalte state membre interesate si solicitantului. Punctele de dezacord sunt transmise imediat grupului de coordonare. Daca in 60 de zile de la comunicarea punctelor de dezacord se ajunge la un acord, statul de referinta inregistreaza acordul, inchide procedura si informeaza solicitantul. Daca nu se ajunge la un acord in perioada de 60 de zile sus mentionata, este informata Agentia Europeana pentru Medicamente, in vederea aplicarii procedurii prevazute de art. 32, 33 si 34 din Directiva 2001/83/CE. In cazul in care au fost depuse doua sau mai multe solicitari pentru autorizarea de punere pe piata, iar Agentia Nationala a Medicamentului si alte autoritati competente ale statelor membre au adoptat decizii divergente privind autorizarea medicamentului, Agentia Nationala a Madicamentului ori solicitantul se pot adresa Comitetului pentru Medicamente de Uz Uman al Agentiei Europene a Medicamentului pentru aplicarea procedurii prevazute de art. 32, 33 si 34 din Directiva 2001/83/CE.

Pentru situatiile in care cererile de autorizare nu pot fi solutionate din motive ce tin de nerespectarea de catre solicitant a unor obligatii legale care ii revin, a fost emis Ordinul nr. 1203/2006 al Ministrului Sanatatii Publice, care reglementeaza modalitatea de radiere de catre Agentia Nationala a Medicamentului a cererilor de autorizare de punere pe piata pentru medicamentele de uz uman. Legislatia in domeniul autorizarii punerii pe piata a medicamentelor este extrem de stufoasa, acesta fiind motivul pentru care am incercat in cuprinsul articolului sa facem referire doar la actele normative cele mai importante in materie si sa prezentam o imagine de ansamblu a circuitului documentelor pentru potentialul solicitant al unei autorizatii de punere pe piata a unui medicament in Romania.