„Este greu de inlaturat mentalitatea ca medicii nu produc”

Interviu cu acad. prof. dr. Laurentiu Mircea Popescu,
presedintele Academiei Romane de Stiinte Medicale.

1. Daca ati face o scurta analiza a
situatiei sistemului sanitar in ansamblul
lui, cum se prezinta acesta?

Trebuie sa fiu perfect sincer si sa spun ca nu am un
numar suficient de date ca sa apreciez global si foarte
pe scurt situatia sistemului sanitar, dar tentatia, din ce
stiu, este sa spun ca situatia in acest moment, ca urmare
a mai multor lucruri petrecute dupa 1989, se
prezinta intre prost si catastrofal. Exista desigur si pete
de valoare care imbunatatesc peisajul, dar care sunt mai
putin cunoscute de publicul larg si nu rezolva problema
asistentei medicale a populatiei.

2. S-a schimbat in ultimii 16 ani
statutul medicului in Romania?

Ar trebui sa pornim de la intrebarea „cum era statutul
medicului inainte de acesti 16 ani” . Inainte, cu
exceptia catorva privilegiati inserati in sau in jurul cercului
conducator, restul medicilor erau cat se poate de
bagatelizati. In ultimii 16 ani, din pacate, dupa parerea
mea, statutul medicului nu s-a schimbat foarte mult. Pentru
ca o serie de masuri care ar fi trebuit luate imediat
dupa 1990 au fost tergiversate. In primul rand veniturile
medicilor (e vorba de veniturile oficiale, plata, salariu,
remuneratie, indiferent cum i se spune) sunt mult inferioare
aportului social al ingrijirii si mentinerii sanatatii
populatiei. Este foarte greu de dezbarat de mentalitatea
ca medicii nu produc, cum se spunea inainte, bunuri materiale.
Dar daca nu ar fi medicii, aceste bunuri materiale
ar fi produse macar altfel, daca nu mai putin. Exista o
anecdota veche care spune ca primele trei meserii intr-o
societate sunt cea de conducator, cea de croitor si apoi
cea de medic. Se insinueaza 1) ca orice grup de oameni
are neaparat nevoie de un conducator, ceea ce este si probabil,
2) ca in conditiile actualului si viitorului climat a fost
si va fi nevoie de niste haine, de niste invelisuri ale corpului,
3) si pentru ca oamenii mor, de regula ca urmare a
unor boli, unde exista boli exista si speranta de vindecare.
Iar aceasta este la medic.

Revenind la intrebarea initiala pot sa reafirm ca nu
am deloc convingerea ca statutul medicului in Romania
este schimbat. Iar, din pacate, plecarea tinerilor, despre
care se vorbeste atat de mult, nu este de natura sa
rezolve aceasta problema. In principiu eu adopt o alta
atitudine decat majoritatea. Si nu ma supar pe faptul ca
tinerii care absolva facultatile de medicina pleaca foarte
mult sa practice sau sa invete in strainatate. Este foarte
bine ca se intampla acest lucru. Insa finalul este nedorit.
Pentru ca trebuie sa spunem adevarul adevarat. Acolo unde ajung, nu prea reusesc sa se impuna pana la urma. Obtin doar
niste satisfactii minore. Tinerii nostri ajunsi acolo, care incep sa fie egali
din punct de vedere al competentei profesionale celor ce practica medicina
acolo, descopera ca desi sunt egali profesional, nu vor fi preferati
niciodata.

Sistemul de recompensa de la noi a preluat ideea ca recompensele
oficiale cele mai mari sunt la avocati, cum sunt in toate societatile care
functioneaza pe baze nesocialiste, ca sa spun asa (mie nu-mi place cuvantul
capitalist), dar in toate celelalte societati medicii sunt pe locul 2.
De unde si faptul ca avocatii si medicii in celelalte societati nu prea sunt
simpatizati. Dar aici nu as putea spune ca medicii nu sunt simpatizati.
Pentu ca majoritatea populatiei care a fost obisnuita cu ideea falsa a
egalitarismului, jumatate se bucura, jumatate nu se bucura ca medicii
au salarii mult inferioare celor pe care ar trebui sa le aiba. Noi platim in
continuare tribut egalitarismului. Este ultima coada/codita a Revolutiei
Franceze pentru ca la Revolutia Franceza s-a zis intr-adevar „libertate
– fraternitate – egalitate” , dar egalitate in fata legii, nu egalitate pur si
simplu. Oamenii nu sunt egali. In momentul de fata este cunoscut ca
acidul dezoxiribonucleic, ADN – mostenirea genetica, patrimoniul genetic
al oamenilor – este diferit. Nu exista 2 oameni cu aceeasi structura
a ADN-ului. Cum nu exista 2 oameni cu acelasi patrimoniu genetic, cu
acelasi plan de constructie, nu poate exista egalitate. Este un concept
fals, politizat in mod gresit.

3. Cum ati aprecia invatamantul medical
romanesc?

Nu este misiunea mea sa-l apreciez. Se pare ca exista comitete si
comisii din care nu fac parte, care se ocupa cu acest lucru, si care folosesc
doze mari de deodorant in rapoartele pe care le fac. Eu zic sa ne
uitam pe clasamentele internationale. Se publica anual un clasament
al primelor 500 de universitati. Nu-mi aduc aminte, de cand urmaresc
acest clasament, ca pana acuma vreo scoala medicala romanesca sa
faca parte din aceste prime 500. Dar le stiu pe primele 10, care sunt
mai intotdeauna aceleasi.

4. Este invatamantul medical din Romania
la nivelul tarilor comunitare in randul carora
intram acum?

Eu nu cred ca o persoana particulara poate sa raspunda la aceasta
intrebare. Cred ca mai bine ar fi sa intrebati fiecare tara din randul
tarilor comunitare ce crede despre comparatia intre sistemul sanitar de
la ei si de la noi.

5. Ce va aduce nou aceasta aliniere pentru sistemul
sanitar? Dar pentru invatamantul medical?

Alinierea este doar legislativa. Sau mai exact declarativa. Alinierea
este o fictiune. Nu suntem aliniati in ceea ce priveste nivelul sanitar si al
invatamantului medical la Uniunea Europeana. Orice invatacel poate gasi
imediat niste cifre care sa demonstreze ca ce spun eu este adevarat.