Hipoascorbinemia

Vitamina C este una dintre cele mai importante si mai problematice vitamine necesare omului.

Vitamina C este una dintre cele mai importante si mai problematice vitamine necesare omului.

Jucand un rol-cheie in numeroase procese metabolice, calitatile ei au fost, succesiv, exagerate sau minimalizate. Descoperirea si separarea vitaminei au fost rezultatul muncii de mai multi ani a echipei de cercetatori compusa din Joseph L. Svirbely si Albert Szent-Gyorgyi (ultimul luand premiul Nobel pentru fiziologie si medicina) si, independent, a americanului Charles Glen King (1933). In perioada 1933 – 1934, chimistii britanici Sir Walter Norman Haworth (premiul Nobel pentru chimie in 1937) si Sir Edmund Hirst si, independent, polonezul Tadeus Reichstein au reusit sa sintetizeze vitamina, ea fiind prima substanta de acest gen creata articifial. In consecinta, a fost posibila producerea industriala si in acelasi timp ieftina a vitaminei C. Forma sintetica este identica cu cea naturala.

Rolurile vitaminei C

Vitamina C, sau acidul ascorbic, este o substanta esentiala pentru formarea colagenului si pentru mentinerea integritatii structurale a tesuturilor de origine mezenchimala (tesut conjunctiv, osteoid, dentina). Vitamina C este cel mai puternic antioxidant pe care il poseda corpul nostru, ea comportandu-se ca un adevarat sistem REDOX celular. Rolurile sale sunt numeroase si extrem de importante. De exemplu, ca agent reducator (alaturi de oxigen, fier feros si un cetoacid) activeaza enzimele care hidroxileaza doi aminoacizi din componenta colagenului. Astfel, procolagen-prolina si lizina sunt transformate in procolagen-hidrioxipro-lina si hidroxilizina. Tot vitamina C faciliteaza absorbtia fi e rului si absorbtia si activarea acidului folic, intra in metabolismul glutationului, economiseste, prin prevenirea oxidarii, vitaminele A si E, este implicata in metabolismul unor aminoacizi, al unor neurotransmitatori (dopamina, adrenalina, noradrenalina) si al glucocorticoizilor. Nu pe ultimul loc se afla implicarea in apararea antiinfectioasa si antitoxica a organismului.

In fine, actiunea sa antiradical liber o face sa fie, probabil, antrenata in multe alte procese fiziologice sau patologice. In atentia oamenilor de stiinta se gasesc numeroase ipoteze referitoare la implicarea si eventua la actiune protectoare a vitaminei C fata de procese cronice si degene rative, in care radicalii liberi joaca un rol central (ateromatoza si complicatiile acesteia, cancerul, cataracta, procesele de senescenta etc.).

Hipovitaminoza C

Din cate se cunoaste pana in prezent, toti membrii speciei umane sunt lipsiti de abilitatea de a produce acid ascorbic. Omul, spre deosebire de alte mamifere, nu poseda L-gluconolactonoxidaza. Cu toate acestea, existenta secventei ADN legata de prezenta acestei enzime a fost dovedita atat in genomul omului, cat si in al cobaiului (un alt mamifer care nu poate sintetiza vitamina C). L-gluconolactonoxidaza catalizeaza in mod obisnuit conversia L-gluconogamalactonei in L-acid ascorbic, insa ea este nefunctionala la om, datorita unei mutatii sau unei erori genetice in metabolismul carbohidratilor. Din aceasta cauza, organismele umane sunt dependente de aportul exogen de vitamina C. In aporturi insuficiente, se declanseaza hipoascorbinemia si mai apoi scorbutul.

La ora actuala s-au efectuat cateva studii in scopul evaluarii prevalentei deficientei de vitamina C. Datele studiului NHANES III din SUA, efectuat pe un lot de 15.769 copiii si adulti de 12-74 de ani, au aratat ca 14% din barbati si 10% din femei au o defi cienta de vitamina C. Un alt studiu, efectuat la Paris, a aratat ca 5% din femei si 12% din barbati au o deficienta de vitamina C. Proportiile sunt mai mari la persoanele de peste 65 de ani (15% din femei si 20% din barbati). In ceea ce priveste varsta, incidenta scorbutului are doua maxime: prima, la copiii de 6-12 luni cu o dieta carentata in legume si fructe, si alta, la varsta a treia, cand se consuma frecvent o dieta de tip „ceai si paine prajita”. De remarcat ca scorbutul copilului este o afectiune bine conturata clinic si de o gravitate extrema (boala Barlow).

Simptomele hipoascorbinemiei

Primele indicii ale carentei de vitamina C sunt polimorfe si nespecifice, de aceea pot fi de multe ori trecute cu vederea sau atribuite altor circumstante. De exemplu, primele simptome sunt astenia si o stare generala de rau, stari care adesea sunt asociate cu asa-zisa „astenie de primavara” (inceputul primaverii fiind momentul din an in care consumul redus de legume si fructe din zona temperata poate cauza o scadere a saturatiei organsimului in acid ascorbic). Trebuie tinut seama de faptul ca vitamina C, fiind hidrosolubila, nu este depozitata in organism, de aceea aportul constant este o conditie a evitarii carentei. La aproximativ o luna-doua de la primele simptome, tabloul se diversifica, aparand o discreta dispnee, dureri osoase, modificari cutanate, gingivoragii si gingivita hipertrofica, epistaxis, vindecare lenta a solutiilor de continuitate ale pielii, sindrom Sjogren cu xerostomie si xeroftalmie, tulburari emotionale etc.

In stadiile tardive ale scorbutului, gravitatea tabloului clinic este maxima (icter, edeme generalizate, oligurie, neuropatie, febra, convulsii), afectiunea putand cauza in extremis moartea.

Examenul fizic al pacientului scorbutic evidentiaza urmatoarele:

• la nivel cutanat: papule perifoliculare hiperkeratozice, hemoragii perifoliculare, purpura si echimoze. In patul unghial se pot observa asa-zisele „hemoragii in aschie”
• la nivelul capului si al gatului: gingiile sunt hipertrofiate, friabile si sangerande. In stadiile tardive, se suprapun infectii parodontale fuzo-spirilare si, eventual, pierderea dintilor. De asemenea, putem evidentia petesii pe mucoase, icter scleral tardiv, conjunctive palide sau hemoragii conjunctivale, hemoragii „in flacara”. Uneori. exista hemoragii in ariile periorbitale, la nivelul pleoapelor sau retrobulbar
• la nivelul toracelui: la copii se remarca matanii costale. In cazurile grave de scorbut exista insuficienta cardiaca si hemopericard
• la nivelul extremitatilor: fracturi, luxatii si sensibilitate osoasa, mai ales la copii. Pot fi prezente hemartroze si hematoame in masele musculare. Tardiv apar edeme
• la nivelul aparatului digestiv: anorexie cu pierdere secundara in greutate. La examenul endoscopic pot fi remarcate hemoragii submucoase
• semnele vitale: in fazele tarzii ale bolii exista hipotensiune arteriala

Asa cum am amintit anterior, principala cauza a scorbutului este deficienta nutritionala de vitamina C. Sunt suficiente 1-3 luni de aport redus sau inexistent de vitamina C, pentru ca organismul sa fie complet depletionat. Zonele geografice temperate sau reci constituie zone de risc in ceea ce priveste hipoascorbinemia, datorita perioadelor relativ lungi in care productia autohtona de produse vegetale proaspete este absenta.

Principalii factori de risc asociati scorbutului apar la sugarii hraniti numai cu lapte de vaca, la alcoolici, persoane care urmeaza diverse diete in afara indrumarilor specialistului, batranii singuri, persoane defavorizate economic, la refugiatii dependenti de un sistem deficitar de aprovizionare cu legume si fructe, la fumatori, la femeile cu tireotoxicoza, aflate in perioada de maternitate, la persoanele cu tulburari de comportament alimentar (bulimie, anorexie nervoasa), la pacientii neoplazici sau cu SIDA, la pacientii cu diabet de tip 1, la cei supusi la hemodializa sau dializa peritoneala, la persoanele cu afectiuni enterale unde absorbtia normala a vitaminei este interferata (boala Crohn, Whipple, celiachie) etc.

Examenele de laborator pot fi de un real ajutor in confirmarea diagnosticului clinic. Ascorbinemia mai mica de 0.1 mg/dL este asociata cu aparitia scorbutului. Deficienta de vitamina C apare la niveluri mai mici de 2.5 mg/L (cand debuteaza si semnele clinice), niveluri de 2.5 – 5 mg/L indicand o hipoascorbinemie subclinica. De remarcat ca ascorbinemia poate fi redusa la pacientii cu TBC, febra reumatica sau alte afectiuni cu evolutie cronica, consumptive, la fumatori si la femeile care iau contraceptive orale.

De asemenea, exista intotdeauna o fragilitate capilara crescuta la pacientii cu carenta de vitamina C.

In fine, examenul radiologic poate fi si el util, mai ales in formele avansate de boala.

Profilaxia hipoascorbinemiei si a scorbutului este simplu de efectuat si implica asigurarea necesarului zilnic de vitamina printr-un aport adecvat de legume si fructe si, eventual, prin suplimentarea dietei cu vitamina C sintetica. Doza zilnica recomandata de vitamina C variaza in limite destul de largi, valoarea acceptata in cele mai multe tari in acest moment fiind de aproximativ 60 mg/zi. Unii experti indica un nivel ceva mai ridicat, de 200 mg/zi, care este asigurat de aproximativ 4-5 portii de legume si fructe zilnic (modelul respectiv de dieta fiind asociat, se pare, cu o reducere a incidentei cancerelor, ipoteza care este inca in studiu). Trebuie oricum avut in vedere ca starile hipermetabolice, indiferent de natura lor (patologica, fiziologica) cresc necesarul de vitamina C. De exemplu, o persoana febrila, o persoana expusa la frig sau un atlet au un necesar mai mare decat un adult sanatos, sedentar, traind in conditii de confort. De aceea, unii nutritionisti raporteaza necesarul de acid ascorbic la necesarul caloric zilnic.

Surse de vitamina C

Principalele surse de vitamina C raman legumele si fructele. Concentratia vitaminei in aceste produse variaza in functie de mai multi factori: varietatea exacta a plantei, conditiile solului, climatul in care s-a dezvoltat, perioada de timp dintre recoltare si consum, conditiile de pastrare, metoda de preparare.

In arealul romanesc, produsele autohtone cele mai bogate in vitamina C sunt ardeiul rosu si gogosarul, legumele frunze (patrunjelul, mararul, varza, spanacul, stevia, urzicile, ceapa verde), coacazele negre si rosii, macesele, alte fructe de padure, capsunile. In sezonul rece este indicata suplimentarea alimentatiei cu muraturi, indeosebi din cele produse din legume bogate in vitamina (vitamina C se pastreaza excelent in mediu acid) si cu fructe si legume de import (varza de Bruxelles, broccoli, citricele si kiwi sunt o buna sursa de acid ascorbic).

Trebuie avut in vedere faptul ca vitamina C este o vitamina sensibila, care se pierde usor in cursul prepararii alimentelor: fiind hidrosolubila, se pierde in apa de spalare; fiind termolabila, se pierde la tratament termic; fiind usor oxidabila, se pierde la contactul cu aerul sau sub actiunea ascorbicoxidazei; fiind sensibila la actiunea alcalilor, se pierde in acest tip de mediu. De aceea, legumele si fructele trebuie consumate pe cat posibil in stare proaspata sau dupa un scurt tratament termic si nu trebuie expuse actiunii oxidante a aerului si razelor ultraviolete (salatele vor fi consumate in cel mai scurt timp). Indeosebi dupa modificari aduse tesutului ve getal (cojire, zdrobire, feliere, lovire), ascorbicoxidaza este activata si vitamina C este distrusa cu o cinetica sporita. Chiar si legumele si fructele congelate isi pierd in timp o buna parte din vitamina C, deoarece ascorbicoxidaza prezenta in tesuturile vegetale actioneaza si la temperaturi coborate (in 6-8 luni cantitatea de acid ascorbic initiala scade in medie la jumatate). Tratamentele termice, acolo unde se impun, trebuie sa expuna produsul la o temperatura ridicata pentru un interval de timp cat mai scurt si, preferabil, cu minimalizarea contactului cu aerul (de exemplu, f erberea rapida in oale sub presiune, tratarea la abur in cuptoare cu microunde etc.). Pentru persoanele care nu tolereaza produsele vegetale crude datorita prezentei fibrelor sau pentru persoanele cu tulburari de masticatie (edentate) sunt indicate sucurile proaspete de legume si fructe si suplimentele farmaceutice de vitamina C.

Pacientul cu scorbut necesita 100 mg de vitamina de 3-5 ori /zi pana la un total de 4 g, dupa care aportul trebuie redus pana la 100 mg/zi. Alternativ, vitamina poate fi administrata intr-o cantitate de 1g/zi in primele 3-5 zile, apoi 300-500 mg/zi, timp de o saptamana. Dozele administrate sunt divizate, deoarece absorbtia vitaminei este limitata la 100 mg pentru o data. De asemenea, administrarea parenterala este indicata in tulburarile cu malabsorbtie.

Dupa rezolvarea carentei, trebuie reluat un regim normal, in care legumele si fructele proaspete sa fie prezente intr-o cantitate corespunzatoare, indiferent de anotimp.

Dr. Corina ZUGRAVU

Medic primar igiena alimentatiei si nutritie
Doctor in medicina
Asistent universitar Catedra de Igiena si Ecologie Medicala, ISPB