Simeticona in patologia digestiva – indicatii si doze in practica medicala

Prof. Dr. Mihai Mircea Diculescu, Doctor in Stiinte Medicale, Medic Primar Gastroenterologie si Medicina Interna, Clinica de Gastroenterologie si Hepatologie a Institutului Fundeni, Bucuresti

Simptome ca balonarea, flatulenta sau eructatiile sunt motive frecvente pentru care pacientii se prezinta la medic sau la farmacist si demonstreaza posibila prezenta a unei afectiuni a tractului gastrointestinal.

Gazul produs in urma digestiei alimentelor, in urma inghitirii involuntare de aer in timpul mesei sau ca urmare a consumului de bauturi carbogazoase se acumuleza in intestin. Uneori si constipatia poate fi insotita de balonare de aceea, in cazul persoanelor constipate, cu un tranzit intestinal lent, este contraindicat tratamentul cu substante care absorb gazele dar si lichidul din intestin (de exemplu, carbunele activ).

Pe de alta parte, in cazul unei suferinte digestive, trebuie luat in considerare faptul ca aspectul negru al scaunului poate sa deruteze clinicianul, care se va gandi la hemoragia digestiva.

Dioxidul de carbon produs poate fi in mica masura absorbit de catre organism si va fi eliminat din circulatie prin plamani, dar nitrogenul care nu poate fi absorbit trebuie eliminat la exterior pe cale rectala (flatulenta).

Simeticona este o substanta bine cunoscuta, folosita de peste 50 de ani in activitatea clinica medicala pentru tratarea simptomelor neplacute datorate acumularii de gaz in tractul gastro-intestinal.

Utilizarea simeticonei se datoreaza proprietatilor tensioactive ale acesteia. Scade tensiunea superficiala de la suprafata bulelor de gaz, favorizand astfel spargerea acestora si ajutand absorbtia sau eliminarea gazului la exterior^1,2,3,4.

Simeticona este inerta din punct de vedere fiziologic^5,6, nu este absorbita din tractul gastrointestinal, nu interfera cu secretia gastrica sau cu absorbtia nutrientilor³.

Autorii studiilor clinice efectuate cu simeticona de-a lungul timpului au evaluat aceasta substanta ca fiind una dintre cele mai populare si mai sigure tratamente impotriva balonarii, permitand ameliorarea rapida a simptomatologiei.

Exista studii care au demonstrat efectul pozitiv in afectiuni care asociaza balonarea ca simptom, de exemplu, in sindromul de intestin iritabil⁷, dispepsie⁸, gastrita cu Helicobacter pylori⁹ sau post-operator – cand scade motilitatea intestinala^10,11, precum si in ameliorarea colicilor la bebelusi -sub forma de suspensie¹². De asemenea, simeticona e folosita ca pre-medicatie in endoscopie, radiologie sau ecografie, imbunatatind vizualizarea organelor interne^13,14,15,16.

In 1996, Bohm et al.¹⁷ a comparat mai multe produse ce contineau simeticona sub diferite forme (dropsuri, tablete masticabile, comprimate, capsule moi, suspensie) si a demonstrat activitatea similara a acestora la concentratii terapeutice echivalente de 40 mg simeticona. Din rezultate reiese ca parametri specifici formularii nu influenteaza activitatea in vitro – si consecutiv, deoarece simeticona actioneaza local – nici activitatea in vivo a produselor ce contin aceasta substanta.

Intr-un studiu din 1960, Alfred Rider¹⁸ relateaza ca, administrat ca tratament de rutina inca din 1953 in clinica sa de gastroscopie, simeticona in doze de pana la 80 mg (la inceputul studiului 10 mg, doza crescuta apoi gradual), a fost administrata cu o frecventa de patru ori pe zi, pentru tratamentul balonarii la pacientii care nu raspundeau bine la metode uzuale de eliminare a gazelor ca dieta, sedative, tranchilizante sau anticolinergice. Concluzia articolului este ca rezultatele obtinute cu aceste doze au fost excelente si nici un pacient nu a prezentat reactii adverse.

De altfel, cele mai utilizate doze in studiile clinice au fost cele de 40 mg si 80 mg^{19,11,13, 20}.

In 1982, Niedner et al.²¹ a investigat relatia doza-efect pentru simeticona intr-un studiu publicat in revista germana Therapiewoche. El a analizat 60 de pacienti cu varste intre 20 si 86 de ani cu meteorism cronic asociat unor afectiuni, ca de exemplu constipatia cronica, gastrita cronica, stomac hipoton, anaciditate, hiperaciditate, afectarea parenchimului hepatic, litiaza biliara sau afectarea motilitatii intestinale. Pacientii au primit simeticona in doze de 40 sau 250 mg de trei ori pe zi timp de 7 zile, in timpul meselor. Inainte de inceperea tratamentului, pacientii prezentau simptome ca flatulenta, meteorism, presiune abdominala, eructatii, arsuri, pierderea apetitului sau dureri abdominale. Dupa cele 7 zile de tratament, concluzia la care a ajuns autorul studiului a fost ca dozele au fost similare din punct de vedere al remiterii simptomatologiei, a debutului actiunii, a intensitatii efectului in ciuda diferentei cantitative considerabile dintre doze.

Chiar din primele zile de tratament simptomele s-au imbunatatit sau au disparut complet la mai mult de jumatate dintre participantii la studiu ambele doze fiind excelent tolerate, iar un numar mai mare de pacienti au evaluat doza de 40 mg ca fiind superioara celei de 250 mg in ameliorarea meteorismului, a flatulentei, eructatiilor sau a presiunii abdominale.

Ca urmare, beneficiul compliantei crescute la tratamentul cu simeticona este unul important pentru pacient: administrarea dozelor de simeticona de 40 mg si 80 mg va asigura ameliorarea simptomatologiei intr-un mod eficient.

Datorita faptului ca nu este absorbita, simeticona ofera beneficiul sigurantei: nu interfera cu procesele metabolice ale organismului sau cu motilitatea intestinala.

Pentru adulti si copii peste 6 ani, doza optima de simeticona este de 80 mg, administrata cu o frecventa de 3-4 ori pe zi, reprezentand astfel un tratament eficient pentru pacientii cu balonare si flatulenta, dovedindu-si utilitatea in practica zilnica a medicului si farmacistului.

In concluzie, in ceea ce trebuie intotdeauna sa constituie un raport echilibrat eficacitate – reactii adverse, gandirea noastra biomedicala intr-o patologie functionala din pacate extrem de raspandita si fara solutii curative, administrarea unor produse care nu se absorb, deci fara implicatii pe metabolismele organismului, in doze corecte, poate sa reprezinte o solutie pentru perioade lungi de timp si sa amelioreze consistent calitatea vietii pacientilor nostri.

Bibliografie:
1 Brecevic L et al, J. Of appl. Toxicol 14(3), 207-2011, 1994;
2 Braun R et al, Standard zulassurgen 1989;
3 Martindale, Gastointestinal Drys, 1289, 2002;
4 Mehra I et al, US Pharmacist 18:40-58, 1993;
5 Bien E et al, Pharmazie 29(8), 530-534, 1974;
6 Kern S et al, J of. American Pharma. Assoc. 10, 575-577, 1949;
7 Martinez-Vazquez M.A. et al, Rev de Gastroenterol de Mexico, 2012;
8 Holtmann G et al, Alinert. Pharmacol. Ther 16: 1641-1648, 2002;
9 Ansorg R et al, Journal of Antimicrob Chemotherapy 37:45-52, 1996
10 Gibstein A et al, Obs and Gyrecol. 38:386-390, 1971;
11Danhof I et al, Obs and Gyrecol. 44: 148-154, 1974;
12 Weingaertner U et al, Pharmazie 28: 34-39, 2004;
13 Banerjee B et al, J. Clin Gastroenterol 15(3): 264-273, 1992;
14 Bertoni G et al, Endoscopy 24: 268-270, 1992;
15 Sommer G et al, Ultrasound 125: 219-221, 1977;
16 Abu-Yousef M et al, Radiology 217: 780-785, 2000;
17 Bohm R et al, Therapiewoche 11: 603-604, 1996;
18 Rider A et al, Annals of NY Academy of Sci, 170-177, 1968;
19 Ausman et al, J. Amer. Geriat. Soc. 13(4): 307-312, 1965;
20 Jakubovski W et al, Ultrasonografia 24: 102-105, 2006;
21 Niedner N et al, Therapiewoche 32, 5390-5394, 1982;