Dr. farm. George Dan Mogosanu – S. L. Disciplina Farmacognozie – Fitoterapie, Facultatea de Farmacie, U.M.F. Craiova

In 1994, FDA (Food and Drug Administration) a aprobat inceperea studiilor clinice cu extracte de aloe la bolnavii de SIDA. In S.U.A, cercetarile anterioare au confirmat actiunea antivirala a GAV, prin ameliorarea statusului imunitar sau chiar prin inactivarea HIV-1 (Human Immunodeficiency Virus).

Inca din antichitate, Aloe vera era
considerata o „planta vindecatoare”,
fiind folosita timp de secole in tratamentul
ranilor si arsurilor. Despre gelul
de Aloe vera se spune ca „reprezinta
o intreaga farmacie”.

In medicina traditionala din zonele calde,
gelul de aloe este folosit in artrita, guta,
acnee, dermatite, arsuri, ulcer gastric. Pentru
gelul de aloe, cercetarile au evidentiat
urmatoarele actiuni farmacologice: imunostimulatoare,
antitumorala, hipoglicemianta,
antiinflamatoare, cicatrizanta, antiulceroasa,
antivirala, antibacteriana.

Produsul medicinal Aloe se obtine prin
evaporarea apei si uscarea sucului celular din
frunzele speciilor Aloe ferox, Aloe vera sin.
Aloe barbadensis, Aloe perryi, aloe, sabur
(Liliaceae).

A. ferox si A. perryi sunt plante de origine
africana, de pe continent, mai ales din
Afri ca de Sud. A. vera provine din Insulele
Barbados (Arhipelagul Antile, Marea Caraibelor,
zona Golfului Mexic).

A. perryi este originara din Insula Socotra,
la sud de Peninsula Arabica.
Prin urmare, arealul speciilor de Aloe se
intinde din Africa pana in estul Indiei si in
Insulele Antile, zona Golfului Mexic.

Sorturi comerciale

In functie de provenienta, exista mai
multe sorturi:

– Aloe „de Cap” (Aloe capensis) sau „de
Uganda”, cel mai bun sort, obtinut de la A.
ferox si de la hibrizii cu A. africana sau cu A. spicata (Africa de Sud, zona Capetown);

– Aloe „de Barbados” sau „de Curacao”
(Aloe barbadensis), obtinut de la A. vera
(Venezuela, Insulele Canare si Insulele Antile,
mai ales in Curacao);

– Aloe „de Socotra”, preparat din frunzele
de A. perryi (Insula Socotra, litoralul sudic
al Marii Rosii si al Oceanului Indian);

– Aloe „de Natal” (Aloe natalensis),
obtinut de la A. succotrina, considerat falsificare.

Obtinere

Sucul (latexul) de aloe are culoare galbena
si gust amar. Se scurge spontan dupa taierea
frunzei, fiind continut in celule gigantice
de natura periciclica. Dupa simpla scurgere,
sucul de aloe se toarna fie in carcase din nuca
de cocos, fie in burdufuri, unde se lasa la uscat,
la temperatura inalta a nisipurilor din
desert. Prin uscare rapida se obtine un produs
cu aspect lucios (Aloe lucida), iar prin
uscare lenta, pe cale naturala, rezulta un produs
de culoarea ficatului (Aloe hepatica).
Gelul de aloe, incolor, este reprezentat de
exudatul mucilaginos din celulele poliedrice
din zona centrala a frunzelor proaspete.

Compozitie chimica

Sucul de aloe contine: 15 – 40% derivati
antronici, heterozide sau agliconi; 20%
rasini; 15% derivati cromonici, agliconi si
C-glicozide (aloerezina A, aloerezina B sau
aloezina, aloerezina C); glicozide ale 6 fenilpiran-
2-onei (aloenina A si B); ulei volatil, in
urme; saruri minerale.

(0.01 – 0.02 g.), laxativ (0.1 – 0.25 g.) sau
purgativ (0.25 – 1 g.). Sucul de aloe este utilizat
ca laxativ, in constipatii acute, ocazionale.
In segmentul terminal al intestinului
gros, sub influenta florei saprofite, aloina
se deglicozideaza, cu eliberarea aloe-emodol
antronei, care determina efect de tip laxativpur
gativ. Componentele active din Aloe nu
au efect la nivelul intestinului subtire.

Actiunea
imunostimulatoare

Din gelul de A. vera (GAV) au fost izolate
poliholozide (glucomanan, acemanan) cu
actiune imunostimulatoare. Activarea macrofagelor,
cu stimularea sistemului imunitar, a
fost evidentiata si in experiment pe sobolani,
dupa administrarea p.o. a GAV, comparativ
cu grupul martor tratat cu ser fiziologic.

Actiunea antioxidanta

Extractele din frunza si scoarta de A.
vera au actiune antioxidanta puternica,
evidentiata atat in vitro, cat si in vivo, prin
inactivarea radicalilor liberi. Extractul cu
dioxid de carbon supercritic obtinut din
scoarta de A. vera are actiune antioxidanta
semnificativ mai buna decat extractul etanolic
din GAV.

Actiunea antitumorala

In 1989, cercetatorii japonezi au precizat
ca A. vera contine cel putin trei componente
antitumorale: aloe-emodol antrona,
poliholozide si glicoproteine cu proprietati
similare lectinelor.

In vitro, aloe-emodol antrona inhiba
cresterea celulelor tumorale si induce apoptoza
unor linii celulare de cancer uman: carcinom
pulmonar scuamos CH27; carcinom
pulmonar fara celule mici H460; carcinom
hepatic HepG2; carcinom nazofaringian
CNE-2Z. Actiunea antineoplazica a aloe-emodol
antronei a fost studiata si pe culturi celulare
de mela nom B16-F10, cu grad ridicat de
metastaza, provenit de la soarece.

In 1991, in S.U.A. s-a descoperit actiunea
antitumorala a poliholozidelor din GAV in
cancere ale tesuturilor moi la caini si pisici.

Actiunea radioprotectoare

In experiment pe soareci rasa „Swiss albino”,
dupa administrare p.o., GAV a prelungit
durata de supravietuire la o luna dupa
iradierea controlata cu o doza de 8 Gy. Tratarea
soarecilor cu GAV, inainte de contactul cu
diferite doze de radiatii gamma (6-12 Gy), a
intarziat aparitia si a redus gravitatea simptomelor
bolii de iradiere. Doza de GAV la care s-a
inregistrat o actiune radioprotectoare de intensitate
maxima a fost de 750 mg/kg-corp.

Actiunea hipoglicemianta
si hipolipemianta

In ultimii 30 de ani s-a raportat ca preparatele
pe baza de aloe au efect util in tratamentul
diabetului. Actiunea hipoglicemianta
a speciei A. vera a fost evidentiata pentru prima
data in anul 1985.

Intr-un studiu pe 3167 de pacienti diabetici,
care au utilizat suc de aloe, de doua
ori pe zi, timp de cinci ani, s-a remarcat
scaderea, pana aproape de normalizare,
a concentratiilor plasmatice de glucoza,
colesterol si trigliceride. La pacienti cu diabet
zaharat de tip II, administrarea GAV, o
lingurita pe zi, timp de doua saptamani, a redus
nivelul glicemiei cu 45%.

Actiunea hipoglicemianta a preparatelor
din aloe a fost demonstrata si la animalele
de laborator, mai ales in modele experimentale
de diabet provocat cu aloxan sau
streptozotocina. La soarece au fost studiate
efectele GAV purificat asupra evolutiei diabetului
zaharat non-insulin dependent indus
prin dieta. Pentru teste au fost selectati
soareci care au prezentat obezitate indusa
prin dieta, cu nivele ale glicemiei de peste
180 mg/dl.

Administrarea orala a GAV, timp de opt
saptamani, a readus la normal glicemia si trigliceridemia.
Efectele antidiabetice ale GAV
au fost confirmate si prin testul de toleranta
la glucoza administrata intraperitoneal.
Actiunea hipoglicemianta a fost
evidentiata si pentru urmatoarele principii
active: arboran A si arboran B, doua poliholozide
din A. arborescens; o „substanta amara”
din sucul si gelul de A. vera; doua componente
antidiabetice, cu masa moleculara de
cca. 43.5 kD, izolate din frunza de A. arborescens;
doi fitosteroli (lofenol, cicloartanol)
din GAV. In experiment farmacodinamic, pe
sobolani obezi cu diabet zaharat de tip II,
fitosterolii din GAV au redus semnificativ
atat glicemia, cat si acumularea de grasime
viscerala.

Actiunea
antiinflamatoare

GAV inhiba efectele bradikininei, activitatea
ciclooxigenazei si implicit sinteza
de prostaglandine, principalii mediatori ai
procesului inflamator. Bradikinina, direct
implicata ca mediator chimic in numeroase
boli inflamatorii, stimuleaza producerea si
acumularea de prostaglandine in macrofage
si intervine in mecanismul de inducere a
durerii prin stimularea neuronilor senzoriali
primari, cu eliberarea de neuropeptide
(substanta P, neurokinina A, CGRP – Calcitonin-
Gene Related Peptide).

Actiunea cicatrizanta si antiulceroasa

Extern, aloe-emodol antrona este cicatrizant
dermic si antieczematos. Extractele
de A. vera sunt utile in tratamentul arsurilor
cauzate de iradiere, in dermatite si in alte
afectiuni cutanate.

GAV este utilizat in mod traditional
pentru proprietatile sale cicatrizante. Prin
continutul de poliholozide (glucoma nan,
acemanan), glicoproteine si beta-sitoste rol,
GAV accelereaza vindecarea ranilor prin
stimularea proliferarii fibroblastelor, a depunerii
de colagen, angiogenezei si producerii
de factori de crestere.

Actiunea antiulceroasa a GAV s-ar datora
efectelor antiinflamatoare, citoprotectoare si
de stimulare a secretiei de mucus, fara modificarea
pH-ului gastric.

Actiunea
antihepatotoxica

In model experimental de intoxicatie
cu tetraclorura de carbon, extractul apos
din frunza de A. vera prezinta actiune
antihepatotoxica, prin refacerea integritatii
hepatocitelor, stimularea secretiei biliare,
normalizarea concentratiei serice a transaminazelor,
fosfatazei alcaline, bilirubinei,
trigliceridelor. In ceea ce priveste mecanismul
de actiune, se pare ca aloe-emodol antrona
ar fi responsabila de protectia impotriva
peroxidarii lipidice si a depletiei rezervelor
de glutation.

Actiunea antivirala

In anul 1991, cercetatorii americani au
descoperit actiunea antivirala a poliholozidelor
din GAV contra virusului leucemiei feline
(FeLV – Feline Leukemia Virus).
In 1994, FDA (Food and Drug Administration)
a aprobat inceperea studiilor clinice
cu extracte de aloe la bolnavii de SIDA.
In S.U.A, cercetarile anterioare au confirmat
actiunea antivirala a GAV, prin ameliorarea
statusului imunitar sau chiar prin inactivarea
HIV-1 (Human Immunodeficiency Virus).

Actiunea antibacteriana

Extractul etanolic din tulpinile de Aloe
vera prezinta actiune antibacteriana asupra
Escherichia coli, pe cand extractul din
frunze este activ contra Mycobacterium tuberculosis
(bacilul Koch). GAV are actiune
antibacteriana asupra Shigella flexneri,
Staphylococcus aureus rezistent la meticilina
(MRSA – Methicillin-Resistant Staphylococcus
aureus), Enterobacter cloacae, Enterococcus
bovis.

Produse farmaceutice

Aloe se administreaza fie sub forma de
pilule, pentru actiunea laxativ-purgativa,
fie ca tinctura 20% sau extract, pentru
actiunea stomahica, uneori in asociere cu
Rhei rhizoma (revent) sau Chelidonii herba
(rostopasca). Pentru evitarea unor efecte secundare
de tip iritativ, se recomanda utilizarea
produsului derezinat.

Tinctura de aloe compusa (Tinctura
Aloe composita), oficinala in unele farmacopei
europene, era cunoscuta si sub numele de
Elixir ad longam vitam (elixir de viata lunga)
sau de Tinctura Suecica (tinctura suedeza).
Exista si o tinctura de aloe compusa
neoficinala, denumita Elixir Hager, utilizata
ca digestiv, care asociaza diverse tincturi din
produse vegetale cu actiune stomahica: de
exem plu, Aloe, Cinchonae cortex (scoarta
arborelui de chinina), Gentianae radix
(radacina de ghintura), Rhei rhizoma, Strychni
semen (samanta de Strychnos nux-vomica
sau S. ignatii). Se administreaza inainte de
mese, cate 15-25 de picaturi.

In cadrul tratamentului cu aloe de apartament,
sucul vegetal se obtine prin taierea frunzelor
la baza limbului si asezarea acestora vertical,
intr-un castron, cu taietura in jos si cu
varfurile pe margine, ca sucul sa se scurga liber.
Apoi se masoara volumul de suc obtinut, peste
care se adauga volume egale de miere si ulei de
floarea soarelui sau ulei de masline. Urmeaza
omogenizarea energica si administrarea a 2 – 3
lingurite pe zi, in special dimineata, cu 20 – 30
de minute inainte de masa, pentru efectul coleretic-
colagog, laxativ, biostimulator, cicatrizant
al ulcerului gastric (mucoaselor inflamate si
eroziunilor ulceroase).

Pentru efectul sau hidratant si protector
topic, GAV este utilizat mai ales in industria
cosmetica, in compozitia unor creme antisolare,
creme de ras, balsamuri pentru buze,
pomezi cicatrizante etc. GAV este comercializat
adesea sub forma de pulbere. Avand in vedere costurile ridicate de obtinere a produsului
natural, uneori se recurge la falsificarea
GAV prin adaugare de maltodextrina,
glucoza, glicerol, acid malic. Pentru depistarea
falsificarilor, au fost puse la punct metode
de analiza a unor markeri: aloina, aloe-emodol antrona, aloezina, acidul L-malic.
In Ucraina si Rusia a fost obtinut un preparat
injectabil cu efect biostimulator, fiole
de 1 ml. cu extract de aloe.

Aloina se dizolva usor in apa, cu formarea
unei solutii amare, care era folosita pentru
badijonarea degetelor bebelusilor, pentru
ca acestia sa nu si le mai suga (combaterea
suptului nenutritiv).

Contraindicatii.
Toxicitate

Preparatele pe baza de aloe sunt contraindicate
in sarcina (efect emenagog, ocitocic),
alaptare (aloina trece in laptele matern), dar
si in metroragii, afectiuni uterine, hemoroizi,
tromboflebite, nefrite, cistite, prostatite, din
cauza efectului congestiv la nivelul organelor
micului bazin. In doze mari (cca. 8 g.) extractul
de aloe este toxic, provoaca slabiciune
generala, bradicardie, hipotermie si uneori
chiar efect letal.

Leave a reply