Retetele magistrale si activitatea de receptura vor disparea

Interviu realizat de
Dr. Mirela Radulescu

Farm. Ioan Bobaru – Farmacia Faltis, Braila

„Ca alternativa la farmacia
de familie, in farmacia mea,
am lansat un concept, numit
„Clubul pacientilor
Farmaciei Faltis”. Orice
pacient poate sa adere
la acest club, inscrierea
facandu-se chiar prin reteta
compensata. Principala
motivatie a pacientului de
a adera la acest club este
obligatia, pe care eu mi-o
asum, de a-i asigura luna
de luna tratamentul de
care are nevoie.”

Sunteti proprietarul farmaciei Faltis,
farmacie atat de cunoscuta in Braila,
si nu numai. Ce istorisiri puteti sa
ne faceti…

Farmacia „Faltis” functioneaza si astazi
in acelasi imobil, fara intrerupere din 1894,
cand a fost infiintata de catre farmacistul
brailean Ioan Faltis, eu fiind un mare admirator
al celor care au fost cei mai apreciati
farmacisti braileni, Constantin Hepites si
Ioan Faltis. Aceasta impozanta cladire care
este si monument istoric, iar mobilierul din
farmacie este acelasi de pe vremea lui Faltis.
Am reconditionat totul si am pastrat uneltele
si aparatura folosite chiar de catre Faltis, de
pilda matrita pentru bule supozitoare si pilularul,
dar si vesela din acea vreme, pe care o pastrez. Vasele le folosesc la receptura, vase
aduse din import, cu un aspect deosebit. Eu
prepar frecvent doua forme farmaceutice
care au fost incluse in Farmacopeea romana,
editia de la 1862: este vorba despre asa-numitul
„spirt de oase” – „linimentum amoniatum
saponato camforatum”, care este un remediu
pentru durerile reumatice si „trochistii” sau
„cofeturi”. Spre surprinderea si bucuria mea,
aceasta din urma forma farmaceutica a fost
imbratisata si de unii medici ORL-isti, iar
pacientii folosesc aceste forme farmaceutice
asemenea bunicilor si strabunicilor lor, de pe
vremea lui Faltis.

In farmacie pastrez vie amintirea celui
pe care il admir si a carei activitate o duc
cu pasiune mai departe. Pastrez documente
de la sarbatorirea farmacistului Faltis, la
40 si 50 de ani de activitate, de catre colegii
de breasla si de catre autoritatile vremii.

De asemenea, am multe scrisori adresate lui
Faltis, de la Ministerul Sanatatii de atunci,
de la medici sau de la pacienti. In urma cu 30
de ani, cand am preluat farmacia, toate aceste
documente mi-au fost oferite de un farmacist
care l-a cunoscut pe Faltis; este vorba despre
farmacistul Serafimov, care mi-a dat si dosarul
de la aniversare a 50 de ani de activitate
a lui Faltis, intocmit de fiul acestuia, Dumitru
Faltis. Am si cele 10 editii de Farmaco pee
in limba romana, stranse la un loc de catre
Faltis. Cel mai vechi document dateaza din
anul 1862, cand a aparut prima Farmaco pee
in limba romana, scrisa de farmacistul brailean Constantin Hepites si aprobata
de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
O asemenea colectie completa se mai
gaseste numai la catedrele de istoria farmaciei
din cadrul facultatilor. In farmacii nu
stiu sa mai existe asa ceva sau, daca exista,
sunt doar cateva in toata tara.

Sunteti pasionat de profesia dvs.
Ce puteti impartasi colegilor?

Imi place sa vorbesc despre latura
activitatii farmaceutice pe care o desfasor in
receptura.

Ponderea medicamentelor care se prepara
in farmacie a scazut vertiginos de-a lungul
timpului. Pe vremea lui Faltis si Hepites 80-
90% dintre medicamente se preparau in
farmacie. Farmacistul care prepara medicamente
in farmacie se numea farmacist galenician.

Odata cu dezvoltarea chimiei, a industriei,
multe medicamente au inceput sa se
prepare prin sinteza.

Cu regret spun ca retetele magistrale si
activitatea de receptura vor disparea, in principal
din doua motive:

In primul rand, nu vor mai fi prescrise
de medicii tineri. Explozia medicamentelor
tipizate si promovarea exclusiva a preparatelor
standardizate este foarte mare si sunt
mai la indemana de prescris, pe cand pentru
prescrierea unui medicament magistral iti
trebuie o jumatate de pagina numai sa scrii
compozitia respectiva.

Acesta mi se pare motivul principal, o
moarte naturala; farmacistul nu va mai invarti
la mojar o reteta magistrala care dureaza
de la 4-5 minute, la o jumatate de ora.
Al doilea motiv pentru care aceste preparate
vor fi ingropate in istorie este legislatia
in vigoare, foarte birocratica, si, neadaptata
la situatiile actuale.

Dau un exemplu concret: in regulile de
buna practica farmaceutica exista obligativitatea
ca la inregistrarea retetei magistrale, in
registrul de copiere, sa fie mentionate componentele
acelui preparat, dar si lotul si seria
fiecarei materii prime utilizate. Inutil, pentru
ca aceste serii si loturi sunt in facturile cu
care au venit de la furnizor. Se mai spune in
aceste reguli de buna practica farmaceutica,
ca „in cazul unui preparat oficinal, diferenta
intre randamentul teoretic si cel obtinut, trebuie
sa fie justificata”. E o fraza pe care eu
nu o inteleg. Si daca eu, dupa 35 de ani de
experienta de receptura nu stiu ce vrea legiuitorul cand a facut aceasta regula, ce sa
inteleaga un coleg tanar? Se sperie nu?! Sunt
curios daca in facultate se invata asa ceva.

Ce v-ati dori pentru farmacisti?

Mi-as fi dorit sa fi fost lasata o portita pentru
dialog cu Casa Nationala de Asigurari,
in ceea ce priveste infiintarea farmaciei de
familie. Desigur, noi farmacistii, prin Colegiul
care ne reprezinta, impunand reguli
foarte stricte. Dupa parerea mea, farmacia
de familie, bine conturata, ar fi innobilat profesia
de farmacist, de aceea regret ca orice dialog
despre aceasta problema a fost anihilat.
Printre motivele pentru care conceptul
farmaciei de familie nu a fost acceptat a
fost faptul ca bolnavul nu ar putea sa-si procure
medicamentele necesare de la farmacia
la care este arondat. Numai ca eu consider
ca o farmacie care se respecta, si care doreste
sa fie farmacie de familie, va face tot posibilul
ca pacientii sai sa aiba medicamentele de
care au nevoie.

Ca alternativa la farmacia de familie, in
farmacia mea, am lansat un concept, numit
„Clubul pacientilor Farmaciei Faltis”. Orice
pacient poate sa adere la acest club, inscrierea
facandu-se chiar prin reteta compensata.
Principala motivatie a pacientului de a adera
la acest club este obligatia, pe care eu mi-o
asum, de a-i asigura luna de luna tratamentul
de care are nevoie.

Din spatiul farmaciei am repartizat un
spatiu special pentru pacientii care fac parte
din Clubul pacientilor, aceasta camera
fiind „Camera de confidentialitate”, asa cum
prevad normele de buna practica. Ca mera
de confidentialitate nu-si are insa sensul
daca pacientul respectiv nu este legat de acea
farmacie. Foarte rar se poate intampla ca
un pacient oarecare, care intra intamplator
in farmacia mea, sa vrea sa si stau de vorba
cu el. Daca insa este un pacient fidel farmaciei,
atunci va veni sa imi spuna diversele lui
probleme si sa ceara sfaturi.

Farmacia de familie, implica anumite
responsabilitati pentru farmacistul respectiv.
Si de aceea, personal consider ca la acest
statut, de farmacie de familie, nu trebuie sa
adere decat acei farmacisti care considera ca
pot face fata acestei provocari. Nu trebuie sa
fie obligatoriu ca orice farmacie sa devina
una de familie. Si sunt de parere ca, aceasta
tema, merita dezbatuta mai mult.