Autor: Dr. farm. George Dan Mogosanu – S.L. Disciplina Farmacognozie-Fitoterapie, Facultatea de Farmacie, U.M.F. Craiova

La administrare interna, hidrocarburile terpenice pot determina ulceratii ale mucoaselor,
iar extern pot fi dermocaustice, din aceste motive fiind utilizate mai mult pentru
reimprospatarea atmosferei, in aerosoli cu efect dezodorizant, parfumant, antiseptic.
Cetonele terpenice sunt neurotoxice si abortive. In doze mari, extern, fenolii
sunt dermocaustici, similar cu aldehidele terpenice, iar intern sunt hepatotoxici. Furanocumarinele
sunt fotosensibilizante la persoanele cu tenul deschis (albinosi). Alergii
incrucisate pot induce atat lactonele sescviterpenice, cat si cinamaldehida.

Din cauza toxicitatii unor componente
active, in anumite conditii
uleiurile volatile si plantele aromatice
pot deveni periculoase
pentru sanatate.

Efecte toxice la nivel cutanat
si pe mucoase

In aplicatii locale, prin continutul de cumarine,
furanocumarine si aldehide monoterpenice, uleiurile volatile de levantica,
angelica, lamai, portocal, bergamotier etc.,
pot determina iritatii si fotosensibilizari la
nivel cutanat.

Uleiul de bergamota (Bergamotae aetheroleum)
se obtine prin presarea la rece a pericarpului
proaspat al speciei Citrus aurantium
subsp. bergamia, bergamotier (Rutaceae). Begamotierul
este un arbust de aprox. 5 m
inaltime, hibrid care a luat nastere, in secolul
al XVII-lea, in culturile de portocal. Este
spontan in sudul Italiei (Calabria, Sicilia), in
Franta si vestul Africii (Guinea, Mali, Coasta
de Fildes), in zone colinare.

Bergamotae aetheroleum nu se recomanda
in compozitia cremelor de fata, deoarece pe
un ten normal poate determina aparitia unor
pete de culoare inchisa si chiar a fotodermatitelor.
Este utilizat ca antiseptic, in infectii
intestinale, ca antispastic, in colici intestinale,
dar si pentru actiunea anti-helmintica.
Are cea mai delicata aroma dintre uleiurile
volatile cunoscute si de aceea in Franta
este utilizat ca aromatizant in parfumerie.
Aceasta tara importa si consuma, in industria
parfumurilor, aprox. 40% din productia
de ulei volatil de bergamotier obtinuta anual
(200 t), la nivel mondial. Apa de Colonia
(Eau de Cologne sau Aqua admirabilis) nu
a aparut decat dupa descoperirea uleiului de
bergamota.

Nu este recomandata aplicarea la nivel
cutanat a produselor care contin ulei volatil
de lamaie (Citri aetheroleum), din cauza
fo tosensibilizarii induse de furanocumarine
(bergapten) si a efectului dermocaustic determinat
de aldehidele monoterpenice (geranial
sau citral).
La utilizarea indelungata a uleiurilor
volatile de cimbru (Thymi aetheroleum),
cimbrisor (Serpylli aetheroleum), sovarf (Origani
aethero leum), cimbru de gradina (Saturejae
aetheroleum), din cauza continutului ridicat
de fenoli (timol, carvacrol) si hidrocarburi
aromatice (p-cimen), pot aparea efecte dermocaustice
si iritatii la nivelul mucoaselor.

Lactonele sescviterpenice sunt antigeni
in completi (haptene), care declanseaza
reactii alergice mai mult sau mai putin grave:
eri tem pruriginos, dermatita papuloasa,
edeme, conjunctivita. Unele uleiuri volatile
si plante aromatice bogate in lactone sescviterpenice
au efect alergizant: de exemplu,
produsele cosmetice cu extracte din flori de
arnica (Arnicae flos), musetel (Chamomillae
flos), radacina de iarba mare (Inulae radix).
Astfel, inainte de utilizare se recomanda
efectuarea testului de sensibilitate: aplicarea
locala, dupa ureche, pe o suprafata cat mai
mica, a produsului respectiv. La persoanele
sensibile apar pete de culoare rosie, insotite
de prurit. De asemenea, pentru administrare
interna nu se recomanda cure prelungite
cu preparate extractive din Inulae radix sau
Arnicae flos. Manifestarile alergice cauzate
de lactonele sescviterpenice sunt frecvente
la horticultori, in florarii, la persoanele care
utilizeaza anumite parfumuri sau produse
dermato-cosmetice, dar si in cazul consumului
unor alimente (anghinare) sau condimente (foi de dafin).
Efecte toxice la nivel cutanat si pe mucoase
mai pot determina: cinamaldehida
(der mocaustica, alergenica), pentru care
se interzice aplicarea pe piele a preparatelor
cu ulei volatil de scortisoara (Cinnamomi
aetheroleum) la copiii mai mici de cinci ani;
alil-senevolul, din uleiul volatil de mustar
negru (Sinapis aetheroleum), revulsiv puternic,
iritant, vezicant si chiar necrozant; uleiul
volatil de ienupar (Juniperi aetheroleum),
care provoaca necroza tisulara la aplicare
indelungata.

Neurotoxicitate

In doze mari, prin continutul de aldehide
monoterpenice, in special de citronelal,
uleiul volatil de lamaita (Melissae aetheroleum)
produce ameteli, bradicardie si chiar
efect stupefiant.

La copiii cu varsta sub trei ani, nu este
recomandabila utilizarea preparatelor cu
Menthae aetheroleum sau mentol, inclusiv
in aplicatii externe (de exemplu, frectia cu alcool
mentolat), deoarece mentolul provoaca
spasm glotic, cu asfixie.

Uleiul volatil de eucalipt (Eucalypti aetheroleum)
nu trebuie administrat copiilor mici,
din cauza toxicitatii ridicate: doza letala la
admi nistrare p.o. este de 3-4 g, similara
fenobarbitalului. Uleiul volatil de eucalipt
poate accentua crizele de astm bronsic, si
prin urmare este interzis la astmatici. Aceleasi
constatari sunt valabile si pentru eucaliptol,
desi el nu se foloseste ca atare.

Uleiul volatil de isop (Hyssopi aetheroleum)
este neurotoxic, epileptogen, prin inhibarea
respiratiei tisulare, multa vreme fiind
suspectata tuiona, dar cum aceasta se afla in
proportie mica, in prezent se banuieste ca ar
putea fi implicata in principal pinocamfona.
In doze mari, prin continutul de anetol,
uleiul volatil de anason (Anisi aetheroleum)
este toxic, initial printr-o relaxare sau anestezie
totala, cu simptome asemanatoare starii
de betie. Pentru acest motiv, se utilizeaza cel
mult 10 zile, iar in unele zone mediteraneene
este conside rat chiar stupefiant. Anetolul nu
este admis in compozitia produselor destinate
aromaterapiei. De asemenea, consumul
in exces de bauturi ani sate poate conduce la
intoxicatii grave.

In cantitati mari, fructele de fenicul (Foeniculi
fructus) sunt neurotoxice: determina
crize epileptiforme, halucinatii, somnolenta.

Efecte neurotoxice si abortive

Cetonele terpenice din compozitia unor
uleiuri volatile sunt neurotoxice (crize epileptiforme)
si emenagoge (abortive).

Uleiul volatil obtinut de la specia Lavandula
stoechas este neurotoxic si abortiv, prin
continutul de cetone (fenchona, verbenona),
fiind contraindicat la sugari, copii, gravide.
La doze mari, uleiul volatil de chimen (Carvi
aetheroleum) este de asemenea neurotoxic si
abortiv.

Tuiona si tuiolul din uleiul volatil de
salvie (Salviae aetheroleum) sunt substante
neurotoxice si abortive. La nou-nascuti,
determina tulburari nervoase pana la crize
epileptiforme si moarte.

Preparatele extractive din frunze de salvie
(Salviae folium) se utilizeaza in cure scurte,
de cel mult 10 zile, si sunt contraindicate
nou-nascutilor si femeilor insarcinate. La
nou-nascutii ale caror mame au utilizat ulei
volatil de salvie, pe parcursul sarcinii, pot sa apara malformatii cardiace, iar la persoanele
care au folosit timp indelungat acelasi ulei
volatil, se pot instala crize cardiace.

Se recomanda cure scurte cu preparate
din pelin, din cauza efectului neurotoxic
si eme nagog de care sunt responsabile
tuiona si absintina. In doze mari, acestea
determina tulburari ale sistemului nervos
central, dereglari motorii si de sensibilitate,
degenerescenta nervoasa, anularea spermatogenezei,
efect letal.

Intoxicatia cu bautura frantuzeasca
denumita absint ("absintismul") prezinta
o simptomatologie similara alcoolismului,
cu crize epileptiforme care pot conduce
la exitus. Pe langa pelin, in absint se asociau
salvie si isop, specii vegetale bogate in
cetone toxice, alaturi de spirturi denaturate
cu o tarie alcoolica cuprinsa intre 500
si 700.

In prezent, absintul nu se mai prepara
cu pelin, fiind interzis in Franta printr-o
Ordonanta speciala (1915), din cauza faptului
ca a declansat o adevarata intoxicatie
nationala.

La nivel european, dupa 1959, au
fost reglementate fabricarea si distribuirea
bauturilor aromatizate cu uleiuri volatile bogate
in cetone (pelin, isop, anason, chimen).

De asemenea, din cauza neurotoxicitatii
si a efectului abortiv al cetonelor, la sugari
si gravide nu se recomanda administrarea
indelungata de uleiuri volatile si preparate
extractive din rosmarin (Rosmarinus officinalis),
coada-soricelului (Achillea millefolium),
obligeana europeana (Acorus calamus var. calamus)
s.a.

Hepatotoxicitate

Pe langa efectul iritant la nivelul pielii
si al mucoaselor, fenolii (timol, carvacrol)
din compozitia unor uleiuri volatile pot deveni
si hepatotoxici. Este cazul consumului
unor cantitati mari de cimbru. Thymi aetheroleum,
timolul si carvacrolul sunt toxice, orice depasire a dozelor maxime admise conducand
la efecte secundare, uneori pana la
colaps.

Nefrotoxicitate

La administrare interna, uleiurile volatile
bogate in hidrocarburi monoterpenice (uleiul
de terebentina, uleiul de ienupar) sunt rubefiante,
iritante, chiar vezicante, nefrotoxice
– irita nefronii, cu hematurie si albuminurie.
Pentru acest motiv, bolnavii susceptibili
de stari inflamatorii renale nu se vor trata
cu ulei volatil de ienupar. De asemenea, in
alimentatie, ienibaharul (fructul de ienupar)
trebuie administrat cu prudenta.

Efecte estrogenice

Unele uleiuri volatile si plante aromatice
sunt contraindicate copiilor, in sarcina,
mastite, cancer de san sau cancer genital, din
cauza componentelor active care induc efecte
estrogenice (estrogen-like): viridiflorol, din
specii exotice de Melaleuca; sclareol, din specii
de salvie, mai ales din Salvia sclarea, iarba
Sf. Ioan; anetol, din anason, fenicul, anason
stelat etc.

Carcinogenitate

Prin continutul de beta-azarona, cu efecte mutagene
si teratogene, uleiul volatil de obligeana indiana (Acorus calamus var. angustatus) trebuie
administrat cu precautie si este contraindicat la
sugari, copii, femei insarcinate.

Concluzii

Cunoasterea uleiurilor volatile este
o problema importanta, avand in vedere
raspandirea larga a aromaterapiei. Riscurile
pentru sanatate decurg din automedicatie si
din confundarea uleiurilor volatile cu materiile
prime din care se extrag (plantele aromatice).
Farmacistii sunt datori sa informeze pacientii
cu privire la aceste produse, tinand cont si de
faptul ca ele sunt considerate, cel mai adesea, in
mod gresit, ca "sigure", lipsite de toxicitate.

Leave a reply