Suplimentele nutritive

— indicatii pentru varsta a 3-a

Autor: Sef lucrari Dr. Corina-Aurelia Zugravu

Cresterea sperantei de viata a omului modern a impus evaluarea mai precisa a
necesitatilor nutritionale a persoanelor in varsta. Din punct de vedere calitativ, mai ales
cand se discuta despre micronutrienti, recomandarile nu sunt foarte clare.

Necesarul de vitamine al persoanelor
de varsta a treia difera
fata de cel al restului populatiei.
Cu varsta, metabolismul bazal
pierde din intensitate. Mecanismele
de aparare antitoxica, antioxidativa,
antiinfectioasa sunt mai putin eficiente. Aportul
de nutrienti trebuie sa asigure un nivel adecvat
al starii de sanatate si o aparare eficienta
impotriva unor boli cronice, degenerative (boli
cardiovasculare, diabet, osteporoza, cataracta,
etc). Cercetarile din ultimii ani au oferit rezultate
promitatoare referitoare la folosirea
unor micronutrienti si substante fitochimice
moderne, recent studiate, pentru ameliorarea
afectiunilor frecvente la varsta a treia. Administrarea
unor suplimente cu aceste substante trebuie
urmarita cu strictete, indeosebi daca se
urmeaza si o medicatie de fond.

In prezent nu exista un acord unanim in
lumea stiintifica cu privire la dozele recomandate,
unele substante fiind subiectul unor controverse
si reconsiderari.

Vitamine

Riboflavina – un studiu efectuat pe persoane
de 65-90 de ani a aratat ca un sfert dintre
indivizi nu consuma suficienta riboflavina, iar
10% au o deficienta preclinica. Un aport mai
mare cu 0,5-1 mg./zi fata de aportul recomandat,
are o actiune protectoare fata de cataracta
(Blumberg, 1997; Russell et al, 1993, Lopez-
Sobaler et al, 2002).

Vitamina B6(piridoxina) – doza necesara
pentru persoanele in virsta este de
aproximativ 2 mg/zi (Ribaya-Mercado et
al, 1991). Studii recente arata ca valoarea
ar putea fi si mai mare, daca se tine cont
de implicarea ei in imunitate si in metabolismul
homocisteinei. Evaluarile de ingestie
arata ca, in medie, batranii au un aport
mai scazut decat restul populatiei si decat
necesarul varstei, fiind utila suplimentarea
farmacologica.

Vitamina B12 – Varstnicii au un grad
de malabsorbtie al acesteia, din cauza,
modificarilor de la nivelul tubului digestiv.
Unii nutritionisti recomanda un supliment de
100-400 mcg/zi.

Acidul folic – Se recomanda suplimente de
200-400 mcg/zi, care sa se adauge dozei primite
prin dieta. Suplimentul va corecta homocisteinemia
crescuta, proprie varstei inaintate.

Nivelul ridicat al acesteia e un factor de risc
pentru bolile cardiovasculare si poate sa apara
daca insuficientele enzimatice impiedica transformarea
corespunzatoare a homocisteinei, in
metionina. Enzimele implicate in acest proces
au coenzime folat-dependente.

Niacina este o vitamina a grupului B, principala
sursa alimentara fiind carnea. Studii de
evaluare a ingestiei au aratat ca aportul ei tinde
sa scada intre 60 si 90 de ani. Este indicat un
supliment de 20 de mg pe zi.

Vitamina C (acidul ascorbic) – O metaanaliza
(Brubacher, 2000) ce a urmarit relatia
dintre ingestia de vitamina C si ascorbinemie
a dus la concluzia ca persoanele cu varste cuprinse
intre 60 si 96 de ani au un nivel plasmatic
mai redus, in comparatie cu indivizi mai
tineri, succesiv ingestiei aceleiasi cantitati de
vitamina. Mecanismele moleculare care stau la
baza preluarii celulare de acid ascorbic sufera
un declin firesc cu varsta (Michels et al, 2003).
Vitamina C este o arma impotriva stresului oxidativ,
care sta, macar partial, la originea unor
afectiuni precum bolile cardiace, accidentele
vasculare cerebrale sau cataracta. Alaturi de cele
cinci portii obligatorii de fructe si legume proaspete
zilnice, este de dorit sa existe si un supliment
de 60 mg de vitamina C.

Vitamina D – vitamina importanta la
orice varsta, dar ale carei functii la varsta a
treia au fost recent reevaluate. Linus Pauling
Institute din SUA recomanda unui adult
sanatos un aport de 2000 UI de vitamina D3 pe zi. Obezitatea, culoarea pielii, expunerea
la soare afecteaza nivelul de vitamina D
din organism. Studiile au aratat ca 80 nmol/L
de 25-hidroxivitamina D serica (sau mai mult)
se asociaza cu un risc redus de fracturi, cancere,
scleroza multipla sau diabet insulinodependent.
Suplimentarea zilnica este esentiala la batrani,
in cazul carora capacitatea de sinteza cutanata a
acesteia este redusa, varsticii avand un risc ridicat
de osteoporoza si de fractura de sold.

Vitamina K le este absolut necesara, din
suplimente si dieta (minimum o portie de legume-
frunze pe zi). Multivitaminele aduc de
obicei 10 – 25 mcg, iar suplimentele destinate
sanatatii osoase, 100 – 120 mcg. Pentru a ingera
necesarul de vitamina K ce determina reducerea
incidentei fracturilor de col femural
(studiul Framingham: 250 mcg/zi), trebuie
consumata o portie de broccoli sau o salata de
verdeturi in fiecare zi.

L-carnitina

Imbatranirea duce la declinul functiilor
mitocondriale si cresterea productiei de radicali
liberi. Nivelul tisular de L-carnitina scade
cu varsta (Costell et al, 1989). Doua studii
recente au aratat ca suplimentele cu L-acetil
carnitina sau cu acid alfa-lipoic au ameliorat
metabolismul energetic mitocondrial
si memoria subiectilor si au diminuat stresul
oxidativ (Hagen, Liu, 2002). Efectele au
fost amplificate cand au fost utilizati ambii
factori. Activitatea enzimelor mitocondriale
pe lantul respirator a fost influentata pozitiv
(Sethumadhavan, 2006, Savitha, 2006,
Kumaran 2005). La animale, suplimentarea
cu L-carnitina si acid lipoic a diminuat producerea
de specii reactive de oxigen si a leziunilor
ADN din inima, muschi striat si creier.
Studiile au folosit doze mari de substante active,
administrate pe intervale scurte de timp,
la rozatoare. Nu a fost efectuat niciun studiu
pe subiecti umani. Daca se opteaza pentru un
supliment cu carnitina, doza zilnica trebuie
sa fie de 500 – 1000 mg.

Coenzima Q 10

Utilizarea coenzimei Q10 ca supliment
alimentar a fost luata in considerare odata cu
aparitia teoriei referitoare la interventia stresului
oxidativ in imbatranire (Beckman, 1998).
Speciile reactive de oxigen se genereaza in mitocondrie
ca produs secundar in sinteza ATP.

Coenzima Q10 are un rol central in sinteza
mitocondriala de ATP si este un important antioxidant
membranar. Nivelurile sale tisulare
scad cu varsta, fiind, probabil, legate de declinul
metabolismului energetic din ficat, cord,
muschi etc. (Alho, 2001). Totusi, studiile nu
au aratat ca suplimentarea cu coenzima Q10
prelungeste viata sau amelioreaza problemele
senescentei. Administrarea sa nu are inca o
baza stiintifica clara.

Acidul lipoic

Administrat singur sau asociat cu L-carnitina,
acidul lipoic a ameliorat declinul cognitiv,
datorat imbatranirii, la sobolani, soareci si
caini (Farr, 2003, Milgram, 2005). Inca nu s-a
evaluat eficienta suplimentelor orale administrate
la subiecti umani. Exista un singur studiu
in care o suplimentare cu 600 mg/zi de acid lipoic
racemic a stabilizat functiile cognitive la
un grup de pacienti cu demente senile (Hager,
2010). Un eventual aport suplimentar ar trebui
sa fie de 200-400 mg/zi.

Acizii grasi esentiali

Aceasta categorie include acidul alfa-linolenic
(ALA-omega3) si acidul linoleic (LA- omega 6).
Comisia Europeana recomanda ca acizii omega 6
sa aduca 4-8% din energia zilnica si cei omega 3
sa fie consumati la un nivel de 2 g/zi. OMS indica
niveluri similare (omega 3: 1-2% din ener gia
zilnica). American Heart Association propune celor
fara boli cardio-vasculare diagnosticate sa consume
de cel putin doua ori pe saptamana peste
oceanic pentru aportul de acizi omega 3 cu lant
lung si sa aiba o dieta bogata in uleiuri ve getale
ce aduc ALA. La persoanele cu boli cardio-vasculare,
se recomanda 1 g/zi de EPA+DHA (acizi
omega 3 cu lant lung), fie din consum de peste
oceanic, fie, preferabil, din suplimente. Indivizii
cu hipertrigliceridemie au nevoie de 2-4 g/zi de
EPA+DHA, suplimentarea necesitand supraveghere
medicala.

Substante fitochimice

Flavinoizii – Bolile neurodegenerative (Parkinson,
Alzheimer, etc) au o incidenta ridicata
la batranete. Inflamatiile, acumularea de metale
si stresul oxidativ joaca un rol important. Flavonoizii
au efect protector fata de toate aceste
fenomene. Din pacate, nu se cunoaste exact
masura in care acestia difuzeaza in organism,
indeosebi la nivelul sistemului nervos central. Pe
animale s-a dovedit ca previn declinul cognitiv
asociat cu varsta si inflamatia. Studiile prospective
pe cohorte umane nu au obtinut asocieri
consistente intre aportul de flavonoizi si riscul
de dementa (Engelhart, 2002, Laurin, 2004).
Cercetarile pe grupuri „de nisa”(ex: consumatori
de tofu, fumatori cu Alzheimer, etc) au raportat
rezultate diferite. Un studiu efectuat pe 1640 de
varstnici a aratat ca cei cu un aport superior de
flavonoizi (>13,6 mg/zi) au avut o performanta
cognitiva superioara la inceput si un declin mai
mic cu varsta, pe o durata de 10 ani, fata de cei
cu o ingestie redusa (0-10.4 mg/zi)(Letteneur,
2007). Inca nu este clar cum afecteaza ingestia
de flavonoizi riscul pentru boli neurodegenerative,
studiile fiind in desfasurare. Pare insa
legitima recomandarea unui aport, macar dietetic,
daca nu din suplimentare.

Resveratrol – studii efectuate in ultimele
decenii au confirmat o observatie mai veche,
aceea ca restrictia calorica prelungeste viata, inclusiv
la mamifere. Se pare ca efectul ar fi mediat
de o enzima (Sir2). Chiar fara restrictie
calorica, administrarea de resveratrol la celule
de drojdie a dus la stimularea enzimei si
la cresterea duratei de viata (cu 70%). Efecte
similare au aparut si la rozatoare. S-a aratat
ca substanta stimuleaza si activitatea enzimei
umane Sir1. Nu exista dovezi ca ar creste durata
de viata, iar efectele apar la doze foarte mari.
Ele depasesc nivelul seric de resveratrol administrat
pe cale orala. Pana acum nu s-a eva luat
in mod precis eficienta unor eventuale suplimente
desi rezultatele sunt promitatoare.