Autismul – o conditie complexa

Autor: Florin Tudose, psiholog

Procentajele indica autismul ca fiind o boala mentala la fel de comuna ca tulburarea
bipolara si schizofrenia. Studii biochimice, anatomice si neuro-radiografice sugereaza
o tulburare a metabolismului energiei cerebrale la pacientii cu autism, dar cauza
acestei tulburari ramane inca necunoscuta.

Procentajele indica autismul ca fiind
o boala mentala la fel de comuna
ca tulburarea bipolara si schizofrenia.
Spre deosebire de acestea de
urma, autismul se declanseaza la o
varsta timpurie si persista de-a lungul intregii
vieti. Studii biochimice, anatomice si neuroradiografice
sugereaza o tulburare a metabolismului
energiei cerebrale la pacientii cu autism,
dar cauza acestei tulburari ramane inca
necunoscuta.

Parintii sunt de obicei primii care
observa simptomele de autism la copiii lor.
Inca din stadiul de sugari, copiii pot sa aiba
o frecventa redusa de reactie la interactiunea
umana sau se pot concentra pe un singur element
in exclusivitate pentru perioade lungi
de timp. Un copil suferind de autism poate
parea ca se dezvolta normal, dar mai tarziu se
poate retrage in el insusi, devenind indiferent
la orice contact social. Multi copii cu autism
au o sensibilitate redusa la durere, dar sunt
anormal de sensibili la senzatii cum ar fi sunetul,
atingerea sau alte stimulari senzo riale.
Aceste sensibilitati neobisnuite pot contribui
la simptome comportamentale, cum ar fi refuzul
de a fi imbratisat.

In cazul multor copii, simptomele se
amelioreaza cu varsta si cu ajutorul tratamentelor.
Unii copii cu autism cresc si ajung chiar
sa duca o viata aproape normala. Tera piile
si interventiile comportamentale pot lucra
asupra anumitor simptome, imbunata tind
substantial conditiile de viata ale pacientilor.
Spre deosebire de acum 20 de ani, cand
multi indivizi autisti erau institutionalizati,
acum exista o suma de solutii flexibile. De
obicei, doar cei mai sever afectati indivizi
traiesc acum in institutii.

Autismul este o conditie complexa si nu
indeajuns de bine inteleasa. Ceea ce se stie
insa sigur este ca dizabilitatile de dezvoltare
dintre care face parte si autismul sunt conditii
neurologice avand la baza functionarea creierului
si avand de-a face mai mult cu biologia
decat cu psihologia.

Cauzele

Se crede ca exista o influenta genetica
in autism. In prezent, cercetarile s-au concentrat
pe localizarea genei autismului, dar
multi cercetatori au indicat ca trei, patru si
chiar cinci gene pot fi asociate cu autismul.
Exista de asemenea dovezi ca legatura
genetica cu autismul este reprezentata de un
sistem imunitar slabit sau precar. Alte studii
arata ca depresia si/sau dislexia sunt tulburari
frecvent intalnite in ambele familii de origine
ale pacientilor cu autism.

S-au stabilit legaturi cauzale intre virusi
si autism – exista un risc ridicat de nastere a
unui copil autist pentru femeile insarcinate
in primul trimestru care sunt expuse virusului
rubela. Virusul Cytolomegalo a fost si el
asociat cu autismul.

Exista o ingrijorare crescanda privind
posibilitatea ca autismul sa fie provocat de
toxine si poluare.

In ceea ce priveste biochimia, multi indivizi
autisti au nivele ridicate de serotonina in
sange si in fluidul coloanei cerebrale, in timp
ce altii au nivele relativ scazute de serotonina
in sange. Remarcabil este faptul ca si alte tulburari, cum ar fi sindromul Down, tulburarea
deficitului de atentie/hiperactivitatii
si depresia unipolara sunt asociate cu niveluri
anormale de serotonina din sange. S-a
constatat ca anumiti indivizi autisti au
nivele ridicate de endorfine beta, o substanta
endogena asemanatoare opiatelor.
Majoritatea profesionistilor sunt de
acord asupra faptului ca un diagnostic timpuriu
creste simtitor sansele de ameliorare
a simptomelor in timp, ca urmare a tratamentului.
Terapeutii organizeaza sesiuni intensive
de formare a abilitatilor pentru a-i
ajuta pe copiii autisti sa dezvolte abilitati sociale
si lingvistice. Doctorii prescriu deseori
medicamente antidepresive pentru controlarea
simptomelor de anxietate, depresie sau
a tulburarilor obsesiv-compulsive. Medicamentele
anti-psihotice sunt folosite uneori
in mod eficient pentru a descreste hiperactivitatea
si impulsivitatea. Planul de tratament
ideal coordoneaza terapiile si interventiile
care au drept tinta simptomele de fond ale
autismului: interactiune sociala deficitara,
pro bleme de comunicare verbala si nonverbala
si rutine obsesive sau repetitive.

Interventiile comportamentale
si tratamentul medicamentos

Interventiile comportamentale nu vindeca
autismul, dar usureaza gravitatea simptomelor:

– analiza comportamentala aplicata
(ABA) – numita si Lovaas dupa inventatorul
ei – este cea mai raspandita interventie
comportamentala. Se concentreaza pe modificarea
comportamentului printr-o serie de
recompense si pedepse (mai rar folosite).
Procesul este condus de terapeuti antrenati
care creeaza un mediu de invatare deosebit
de structurat, de individualizat si de sistematic
pentru copiii autisti.

– terapia de dezvoltare a diferentelor individuale
bazata pe relatii (DIR) pune accentul
pe aspectul emotional. Aceasta terapie se
concentreaza asupra dezvoltarii afectiunii la
copilul cu autism, urmarindu-se crearea unei
legaturi emotionale cu persoana autista. Si
acest program este structurat, individua lizat
si sistematic si reclama mult timp pentru a fi
eficient (cel putin 4 ore pe zi).

– metoda Miller se concentreaza mai
mult pe dezvoltarea cognitiva si urmareste
reducerea handicapului de dezvoltare de care
sufera persoana autista. Cei care practica
aceasta metoda incearca sa vada lumea din
punctul de vedere al copilului autist. Rolul
terapeutului este sa il ajute pe copil sa transforme
mediul in ceva inteligibil. Metoda
Miller isi mai propune sa-l invete pe copilul
autist ca poate sa faca diverse alegeri in
interactiunile sale cu mediul, in loc sa fie
constrans de rutina si ritualuri.

– comportamentul verbal. Aceasta este
o versiune mai recenta a interventiei ABA.
Pune accentul pe tehnici de obtinere a
verbalizarii din partea copilului autist.

– tratamentul si educarea copiilor
autisti si cu dizabilitati de comunicare (TEACCH)
se concentreaza asupra folosirii
punctelor tari ale copilului autist prin crearea
unui mediu incurajant in acest sens.

– terapia vietii cotidiene. Acest program,
initial dezvoltat in Japonia, se
concentreaza asupra echilibrului dintre componentele
fizice, emotionale si intelectuale
ale copilului autist. Programul incearca sa
ii ajute pe copiii autisti sa interactioneze in
grupuri si in societate.

– interventia de dezvoltare a relatiei.
Acest tip de interventie pune accentul pe
placerea impartasirii experientelor cu alti oameni.
Terapeutii ii invata pe copii sa fie flexibili
in interactiunile cu ceilalti si sa dezvolte
conexiuni emotionale

Dupa ce parintii primesc diagnosticul de
autism pentru copilul lor, ei vor implementa
un program de tratament care dureaza pana
cand copilul poate functiona fara sprijin. In
acel moment, doctorul poate prescrie medicamente
pentru tratarea simptomelor care
acompaniaza autismul, cum ar fi agresivitatea,
auto-mutilarea, anxietatea si depresia.
Tratamentul medicamentos ar trebui sa se
concentreze asupra simptomelor care pun in
pericol pacientul sau pe cei din jur sau care
inhiba abilitatea pacientului de a beneficia
de alte programe de tratament.
Medicatiile prescrise in mod frecvent
includ: anti-psihotice, stimulanti pentru
tratarea hiperactivitatii, antidepresive, medicamente
anti-anxietate.

Desi nici un medicament nu poate vindeca
neurobiologia autismului, cercetatorii
incearca sa izoleze mecanismele din creier
care creeaza dificultatile experimentate de
catre indivizii autisti.
Iata cateva exemple de interventii
bio-medicale, care pot fi combinate cu
interventiile comportamentale intr-o abordare
integrativa:

– terapia de vitamine (B12)
– suplemente Omega 3
– regim alimentar fara grau si lactate
– chelatia (indepartarea metalelor, cum
ar fi aluminiul, din corp).

Medicii folosesc patru mari categorii
de medicamente pentru simptomele autismului:

– inhibitorii selectivi de serotonina
(SSRI)
– antipsihotice atipice
– droguri triciclice
– antiepileptice

Desi provocarile acestei tulburari sunt
extrem de numeroase, rezultatele sunt in
primul rand individuale, ceea ce determina
grade variate de raspuns la tratamente si de
reusita in integrarea sociala a persoanelor
care sufera de autism.