Boala Lyme

Autor: Dr. Camelia Cristina Diaconu, Asist. univ. UMF Carol Davila, medic primar medicina interna

Boala Lyme este o afectiune sistemica produsa de infectia cu spirocheta Borrelia burgdorferi,
care este transmisa prin capuse si care are o raspandire destul de mare, atat la
nivel global, cat si la nivelul tarii noastre. In Romania exista aproximativ 8500 pacienti
cu boala Lyme, tara noastra fiind situata intr-o zona climatica propice dezvoltarii capuselor.
Aceste capuse sunt in mod special active in lunile mai, iunie si iulie. Boala este
frecventa in Statele Unite ale Americii, dar si in Europa (in special tarile scandinave si
Europa Centrala – Germania, Austria, Elvetia) si practic se intalneste peste tot in lume.

Boala Lyme este o afectiune
sistemica produsa de infectia cu
spirocheta Borrelia burgdorferi,
care este transmisa prin capuse
si care are o raspandire destul
de mare, atat la nivel global, cat si la nivelul
tarii noastre. In Romania exista aproximativ
8500 pacienti cu boala Lyme, tara noastra
fiind situata intr-o zona climatica propice
dezvoltarii capuselor. Aceste capuse sunt in
mod special active in lunile mai, iunie si
iulie. Boala este frecventa in Statele Unite ale
Americii, dar si in Europa (in special tarile
scandinave si Europa Centrala – Germania,
Austria, Elvetia) si practic se intalneste peste
tot in lume.

Capusele au 4 stadii de evolutie: ou, larva,
nimfa si adult. Nimfele transmit B. burgdorferi
la om mai frecvent decat capusele adulte.
Studiile de laborator au aratat ca transmiterea
eficienta a acestei spirochete necesita minimum
24-48 ore de atasare a capusei. Borre lia
se gaseste in mod frecvent la animale mici,
cum sunt soarecii, si este transportata la om
prin intermediul capusei.

Riscul cel mai mare de boala il prezinta
persoanele care muncesc in aer liber, in paduri,
muncitorii din constructii, ca si cei care locuiesc
in zonele rurale sau suburbane.
Boala are o prevalenta mai mare la copiii
cu varsta intre 2-15 ani si la adultii cu
varsta intre 30-59 ani. Manifestarile clinice
de boala sunt foarte variate, in functie de stadiul
bolii.

Stadiile bolii sunt faza precoce localizata,
faza precoce diseminata si faza tardiva
cronica. In zonele endemice, aproximativ
18% din persoanele infectate prezinta numai
simptome sistemice nespecifice. Diagnosticul
precoce de boala este esential deoarece
infectia netratata poate conduce la progresia
bolii, cu afectarea inimii, sistemului nervos
si articulatiilor.

Manifestari clinice

Manifestarile clinice de boala debuteaza
de obicei in decurs de 7 pana la 10 zile dupa
intepatura de capusa. Majoritatea pacientilor
(60-80%) dezvolta forma precoce, localizata
a bolii Lyme, care se caracterizeaza prin
eritem migrator si simptome asemanatoare
gripei. Eritemul migrator se prezinta
frecvent sub forma unui inel eritematos cu
evolutie centrifuga. Studii observationale recente
au raportat ca in zonele inalt endemice
eritemul migrator precoce se prezinta adesea
ca o zona centrala omogena de eritem
si nu ca un eritem periferic anular cu centrul
partial clar. La copii, manifestarile clinice
de boala Lyme sunt asemanatoare cu ale
adultului. Cea mai frecventa manifestare la
copii este rash-ul de tip eritem migrator urmat
de artrita, paralizia nervului facial, meningita
aseptica si cardita. Meningita Lyme
a fost raportata la copiii cu paralizie de nerv
facial. Ca si la adulti, meningita Lyme poate
fi subtila si sa apara de obicei fara meningism.
In comparatie cu copiii cu meningita
virala, copiii cu meningita Lyme prezinta o
incidenta mai scazuta a febrei, insa incidenta
similara a cefaleei si alterarii starii generale.
Zece la suta dintre pacienti prezinta de asemenea
si alte afectiuni produse de intepaturi,
cum sunt ehrlichioza umana granulocitica
(cauzata de un agent patogen rickettsial-like)
sau babesioza (cauzata de Babesia microti).
Pacientii coinfectati se prezinta de obicei cu
simptome prelungite influenza-like, care nu
raspund la tratamentul antiborrelia.

Cele mai folosite ghiduri de diagnostic
al bolii Lyme sunt cele ale American
College of Physicians (ACP). Datorita
limitarilor testelor de laborator pentru boala
Lyme, diagnosticul se bazeaza in principal pe
manifestarile clinice.

Datele paraclinice

Raspunsul imun al gazdei la infectia
cu B.burgdorferi se dezvolta lent si numai
jumatate din pacientii cu boala Lyme in stadiu
precoce au serologie pozitiva. Anticorpii
de tip IgM si IgG apar intre 2-4 saptamani, respectiv 4-6 saptamani, dupa debutul eritemului
migrator, atingand un varf intre
saptamanile 6-8. Desi IgM scad de obicei foarte
mult dupa 4-6 saptamani de boala, IgG
raman prezente. De aceea, medicul trebuie
sa interpreteze semnificatia rezultatului serologic
in contextul antecedentelor epidemiologice
ale pacientului.

Testarea serologica poate oferi informatii
valoroase la pacientii care au expunere
endemica si manifestari clinice care sugereaza
boala Lyme in stadiu tardiv diseminat, precum
si la pacientii cu simptome generale prelungite
care pot sugera stadii precoce ale bolii
Lyme in absenta eritemului migrator.

Diagnosticul diferential

Diagnosticul diferential se face cu fibromialgia,
sindromul oboselii cronice, diabetul
zaharat tip 2, sindroamele depresive, scleroza
multipla etc.

Riscul general de a face boala Lyme de la
capuse este mic, chiar in zonele endemice. In
zonele cu incidenta crescuta a bolii Lyme, se
poate face profilaxie cu o doza unica de 200
mg per os de doxiciclina la persoanele la care
se identifica nimfa capusei. Indivizii la care
se indeparteaza capusa in primele 24 de ore
trebuie tinuti sub observatie. La persoanele
cu varsta peste 8 ani se recomanda doxiciclina
100 mg de 2 ori/zi per os, cu exceptia femeilor
gravide. La femeile gravide si la copiii
cu varsta sub 8 ani se administreaza amoxicilina,
500 mg de 3 ori/zi la adult si 250 mg
de 3 ori/zi la copii, timp de 14-21 zile. La
pacientii alergici, sau care nu tolereaza amoxicilina
sau doxiciclina, se poate face tratament
cu cefuroxim 500 mg de 2 ori/zi la adult per
os, 125 mg de 2 ori/zi per os la copii.

Preventie

Nu exista la momentul actual nici o modalitate
sigura de preventie a bolii Lyme. Ceea
ce se poate face este minimizarea riscului, prin
taierea ierbii in zonele cu iarba foarte mare,
scurtarea ramurilor copacilor. Precautii speciale
trebuie luate in privinta copiilor, mai ales
daca acestia petrec mult timp in aer liber: folosirea
de ghete mai inalte, pantaloni lungi,
camasi cu maneci lungi, utilizarea de repelenti
pentru insecte. De asemenea, copiii trebuie
instruiti sa nu se aseze direct pe pamant, parul
mai lung trebuie strans si acoperit cu o sapca
sau palarie. Nu exista un vaccin eficient impotriva
acestei boli.

Un aspect important care trebuie
mentionat este faptul ca boala Lyme nu este
contagioasa, nu poate fi transmisa de la om
la om. Pacientii trebuie instruiti cum sa procedeze
in caz ca observa o capusa pe tegumente.
In primul rand, trebuie sa apeleze la
un medic, care poate indeparta capusa si o
poate conserva in vederea examinarii sale,
pentru a determina daca este tipul de capusa
ce produce boala Lyme. Se foloseste o penseta
cu care se smulge capusa de pe tegument, se
sterge locul respectiv cu alcool si nu cu alte
solutii care pot facilita patrunderea capusei
mai adanc in tegument.

In ceea ce priveste evolutia bolii, cu
tratament imediat si adecvat, eritemul migrator
dispare in doua saptamani. Chiar fara
tratament, cele mai multe cazuri de eritem se
rezolva fara efecte permanente. Tratamentul
scade insa riscul de complicatii la distanta ale
sistemului nervos si articular.