• Debutul rinitei alergice are loc frecvent in copilarie,
    adolescenta sau la adultul tanar, cu o varsta medie
    la debut de 8 – 11 ani. Nu exista o predilectie de
    sex, desi baietii cu varsta sub 10 ani sunt de doua
    ori mai afectati decat fetele. Exista insa o puternica
    predispozitie genetica pentru rinita alergica.

    Rinita este o inflamatie a mucoasei
    nazale, manifestata prin stranut,
    congestie nazala, prurit nazal,
    rinoree. De cele mai multe ori
    procesul inflamator cuprinde si
    ochii, urechile, sinusurile fetei, gatul. Este o
    afectiune foarte frecventa, aproximativ 20%
    din populatie prezentand la un moment dat
    simptome de rinita.

    Desi rinita alergica nu este o boala care sa
    puna viata in pericol, pot apare complicatii
    care sa afecteze calitatea vietii.
    Rinita alergica se caracterizeaza prin
    inflamatia mucoasei nazale, ochilor, trompei
    lui Eustachio, urechii medii, sinusurilor,
    faringelui. Tendinta de a dezvolta o reactie alergica, sau IgE-mediata, la alergeni exogeni,
    are o componenta genetica.

    La indivizii susceptibili, expunerea la
    anumite proteine straine conduce la o sensibilizare
    alergica. Apar IgE specifice care
    acopera suprafata celulelor mastocitare din
    mucoasa nazala, ceea ce conduce la eliberarea
    unui numar mare de mediatori, ca histamina,
    triptaza, kinine, heparina. Acesti
    mediatori determina simptome ca rinoree
    (congestie nazala, stranut, prurit, roseata,
    edem, senzatie de presiune in urechi), care
    apar la cateva minute dupa expunerea la alergen.
    Datorita acestui raspuns inflamator pot
    apare si efecte sistemice, ca fatigabilitate,
    somnolenta, ca si cefalee, afectarea mirosului,
    care altereaza calitatea vietii si pot conduce
    la scaderea performantei scolare si chiar
    accidente rutiere.

    Costurile directe legate de tratamentul
    rinitei alergice sunt estimate la 1.0 – 1.5 miliarde
    euro, iar costurile indirecte la 1.5-2 miliarde
    de euro in Europa.

    Rinita alergica poate coexista cu alte
    afectiuni ca astmul bronsic alergic, otita medie,
    sinuzita, polipoza nazala, conjunctivita
    alergica, dermatita atopica.

    Factorii declansatori
    ai rinitei alergice

    Debutul rinitei alergice are loc frecvent
    in copilarie, adolescenta sau la adultul tanar,
    cu o varsta medie la debut de 8 – 11 ani.
    Nu exista o predilectie de sex, desi baietii
    cu varsta sub 10 ani sunt de doua ori mai
    afectati decat fetele. Exista insa o puternica
    predispozitie genetica pentru rinita alergica.
    Un parinte cu istoric de rinita alergica
    are aproximativ 30% sanse de a avea un descendent
    cu rinita alergica; riscul creste la
    50% daca ambii parinti au istoric de alergie.
    In 80% din cazuri, rinita alergica apare pana
    la varsta de 20 ani.

    Factorii declansatori includ expunerea la polen, spori de mucegai, anumite animale,
    praf, fum. Sporii de mucegai se dezvolta in
    mediu cald si umed. Cel mai mare numar de
    spori de mucegai apare primavara devreme,
    la sfarsitul verii si inceputul toamnei.
    Dintre animale, pisica secreta un alergen
    major prin glandele sebacee ale pielii; aceste
    proteine mici, usoare, pot ramane suspendate
    in aer timp de pana la 6 ore si chiar pot
    fi identificate timp de cateva luni dupa ce
    pisica este indepartata din mediul interior.
    Exista anumite afectiuni cu care rinita
    alergica se poate confunda: rinita nonalergica,
    sensibilitatea la aspirina, efectele secundare
    ale anumitor medicamente, utilizarea abuziva
    a decongestionantelor topice (rinita
    medicamentoasa) si chiar rinita idiopatica.
    In plus, trebuie excluse polipoza nazala,
    sinuzita cronica, fibroza chistica, boala Wegener,
    tumori benigne sau maligne.

    Diagnosticul de rinita alergica se poate
    pune uneori foarte usor, insa uneori poate fi
    dificil. Este foarte important sa se stabileasca
    un istoric al alergiei, bazat pe istoricul personal
    sau familial, datele clinice recente si
    tratamentul urmat.

    Trebuie sa se identifice prezenta posibila a
    unor afectiuni ale tractului respirator inferior,
    semne cutanate sau alergii alimentare, deoarece
    acestea sunt asociate deseori rinitei.

    Daca se suspecteaza o etiopatogenie
    alergica a bolii, se recomanda testarea cutanata
    (skin prick test) cu alergeni standard.
    De asemenea, poate fi utila masurarea
    IgE alergen-specifice in sange, in cazuri
    selectionate ca de exemplu la copii, in situatii
    cand testarea cutanata ofera rezultate greu
    interpretabile, etc.

    In ultimii ani au fost obtinute informatii
    noi legate de mecanismele fiziopatologice
    implicate in aparitia rinitei alergice. Bazat pe
    aceste date noi, strategiile terapeutice au fost
    partial modificate sau imbunatatite, au fost
    studiate si validate noi medicamente, noi cai
    de administrare si doze.

    Evenimentul-trigger al rinitei alergice
    este contactul alergenului responsabil cu
    mucoasa nazala. Acest eveniment, in principal
    prin degranularea celulelor mastocitare,
    conduce la un raspuns clinic precoce si
    initiaza procesul alergic inflamator. Severitatea
    bolii si evolutia sa naturala se coreleaza
    bine cu concentratia de alergen din mediul
    inconjurator.

    Tratamentul
    rinitei alergice

    Primul abord terapeutic al controlului
    simptomelor este preventia, prin identificarea
    si evitarea alergenului cauzal. In majoritatea
    cazurilor, nu este posibila indepartarea
    totala a alergenului datorita unor ratiuni
    practice si/ sau economice. Totusi, masurile
    de evitare a contactului cu alergenul trebuie
    sa fie primele luate in considerare.

    Antihistaminicele orale: Histamina este
    mediatorul major incriminat in dezvoltarea
    simptomelor rinitei alergice. Cresterea
    concentratiei histaminei in secretiile nazale
    ale pacientilor atopici dupa expunerea nazala
    la alergen a fost clar demonstrata. Simptomele
    nazale, cu exceptia obstructiei, pot
    fi reduse prin administrarea antagonistilor
    H1. Utilizarea antihistaminicelor de prima
    generatie (clorfeniramina, difenhidramina,
    prometazina, tripolidina) este limitata
    de efectul lor sedativ si anticolinergic, ca si
    de durata mica de injumatatire. Antihistaminicele
    mai noi (acrivastina, astemizol, azelastina,
    cetirizina, fexofenadina, loratadina,
    mizolastina, terfenadina) sunt eficiente in
    ameliorarea simptomelor nazale ca prurit,
    stranut, rinoree apoasa, insa sunt mai putin
    eficiente in tratamentul obstructiei nazale.
    Antihistaminicele orale au avantajul suplimentar
    al reducerii simptomelor nonnazale
    ca urticaria si conjunctivita. Din cauza
    efectelor secundare cardiotoxice, in unele
    tari astemizolul si terfenadina au fost retrase
    de pe piata. Totusi, pentru celelalte antihistaminice
    nu s-a demonstrat o relatie cauzala
    directa cu evenimentele cardiace, astfel incat
    pot fi considerate sigure.

    In concluzie, datorita raportului risc-beneficiu
    favorabil la dozele standard, farmacocineticii
    avantajoase si capacitatii de a
    ameliora simptomele nazale si nonnazale,
    antihistaminicele de a doua generatie pot fi
    considerate prima optiune de tratament pentru rinita alergica. Pentru a compensa dezavantajul
    efectelor limitate asupra obstructiei
    nazale, antihistaminicele au fost combinate
    cu decongestionante orale (pseudoefedrina).
    Totusi, aceste combinatii determina frecvent
    insomnie si nervozitate.

    Antihistaminicele topice: In prezent,
    doua antihistaminice topice sunt disponibile
    pentru tratamentul rinitei alergice, azelastina
    si levocabastina. Spray-urile nazale cu
    azelastina si levocabastina sunt eficiente in
    tratamentul stranutului si pruritului si, cand
    sunt folosite de doua ori pe zi, pot preveni
    aparitia simptomelor.

    Corticosteroizii topici: De la introducerea
    beclometazonei in 1973, tratamentele
    topice au fost utilizate cu succes in rinita
    alergica. Ulterior, au aparut si alti corticosteroizi
    topici, ca budesonidul, flunisolidul,
    propionatul de fluticazona, mometazonfuroatul,
    triamcinolonacetonidul. Preparatele
    topice intranazale sunt bine tolerate si pot fi
    folosite pe termen lung fara atrofia mucoasei.
    Ocazional, steroizii topici pot cauza efecte secundare
    locale ca uscaciunea mucoasei, epistaxis
    minor, insa aceste efecte sunt usoare.
    Corticosteroizii topici sunt considerati foarte
    eficienti in tratamentul de prima linie al
    pacientilor cu rinita alergica moderata sau
    severa si/ sau simptome persistente.

    Corticosteroizii sistemici: Nu sunt prima
    linie de tratament pentru rinita alergica. Pot
    fi administrati oral (de exemplu prednisolon,
    20-40 mg/ zi) sau injectabil (metilprednisolon
    40-80 mg/ injectie). Contraindicatiile steroizilor
    siste mici sunt reprezentate de glaucom,
    keratita herpetica, diabetul zaharat,
    tulburari psihiatrice, osteoporoza avansata,
    hipertensiunea arteriala severa, tuberculoza
    sau alte infectii cronice.

    Decongestionantele: Disponibile pentru
    uz clinic, includ agonistii alfa1-adrenergici
    (fenilefrina), agonistii alfa2-adrenergici
    (oximetazolina, xilometazolina, nafazolina),
    eliberatorii de noradrenalina (efedrina, pseudoefedrina,
    fenilpropanolamina, amfetamine).
    Vasoconstrictoarele orale ca efedrina,
    fenilefrina, fenilpropanolamina si in special
    pseudoefedrina sunt cele mai utilizate decongestionante
    nazale sistemice. In general,
    au un efect mai slab decat decongestionantele
    topice, insa nu determina vasodilatatie
    de rebound.

    Majoritatea studiilor cu decongestionante
    topice au aratat ca utilizarea pe termen
    scurt nu conduce la modificari morfologice
    sau functionale. Utilizarea prelungita
    (peste 10 zile) a vasoconstrictoarelor topice
    poate conduce la tahifilaxie, edem de rebound
    al mucoasei nazale si la asa-numita
    rinita medicamentoasa. De aceea, utilizarea
    decongestionantelor topice trebuie limitata
    la o durata mai mica de 10 zile. Decongestionantele
    trebuie utilizate cu precautie la
    copiii cu varsta sub 1 an.

    Mai mult, nu se recomanda pseudoefedrina
    copiilor sub 1 an si adultilor peste 60
    ani, femeilor gravide, pacientilor cu hipertensiune
    arteriala, cardiopatie, hipertiroidie,
    hipertrofie de prostata, glaucom, afectiuni
    psihiatrice, ca si celor care iau betablocante
    sau inhibitori de MAO.

    Agentii anticolinergici: Bromura de
    ipra tropium este comercializata in mai
    multe tari sub forma de spray nazal. Doza
    zilnica totala recomandata variaza intre 120
    si 320 micro-g, administrata in 3-6 prize. Bromura
    de ipratropium este eficienta in controlul hipersecretiei nazale, insa nu influenteaza
    obstructia nazala sau stranutul.

    Efectele secundare ale anticolinergicelor
    sunt frecvente si includ uscaciune nazala,
    iritatii, senzatie de arsura, uscaciunea gurii,
    cefalee. Efectele secundare sistemice sunt
    rare, la doze care depasesc 400 micro-g/ zi.

    Blocantele de leucotriene: Montelukastul
    a fost initial dezvoltat pentru tratamentul
    astmului bronsic, insa acum este aprobat si
    pentru tratamentul rinitei alergice.

    Studiile au aratat ca acest medicament nu
    este la fel de bun ca antihistaminicele orale
    in tratamentul alergiilor, insa poate fi superior
    acestora in tratamentul congestiei nazale.
    In plus, combinatia dintre montelukast
    si un antihistaminic oral poate fi mai buna
    in tratamentul alergiilor decat oricare alta
    medicatie singura.

    Montelukast-ul poate fi, in special, benefic
    in cazul pacientilor cu astm usor si
    rinita alergica; trebuie insa luat zilnic pentru
    a obtine cel mai bun efect.
    Efectele secundare sunt de regula usoare si sunt reprezentate de cefalee, durere abdominala,
    fatigabilitate.

    Tratamentul
    pediatric

    In principiu, tratamentul rinitei alergice
    la copii nu difera de al adultilor. Totusi,
    dozele trebuie adaptate. Pentru copiii cu
    varsta sub 2 ani exista putine optiuni terapeutice.
    Picaturile saline nazale sau spray-u rile
    pot fi utile in curatarea nasului inainte de somn sau masa. Tratamentul rinitei alergice
    la copiii cu varsta sub 4 ani impune evitarea
    alergenului, insa pentru aceasta grupa
    de varsta sunt disponibile si antihistaminice
    orale si cromoglicatul sodic.

    Antihistaminicele, topice sau orale, sunt
    eficiente si bine tolerate, insa in special antihistaminicele
    de prima generatie pot reduce
    performanta scolara a copii lor. Propionatul
    de fluticazona este disponibil pentru copiii
    peste 4 ani.

    Comenteaza →

Comentarii

Cancel reply