• Interviu realizat de
    Dr. Mirela Radulescu

    Farm. Ioan Bobaru – Farmacia Faltis, Braila

    „Ca alternativa la farmacia
    de familie, in farmacia mea,
    am lansat un concept, numit
    „Clubul pacientilor
    Farmaciei Faltis”. Orice
    pacient poate sa adere
    la acest club, inscrierea
    facandu-se chiar prin reteta
    compensata. Principala
    motivatie a pacientului de
    a adera la acest club este
    obligatia, pe care eu mi-o
    asum, de a-i asigura luna
    de luna tratamentul de
    care are nevoie.”

    Sunteti proprietarul farmaciei Faltis,
    farmacie atat de cunoscuta in Braila,
    si nu numai. Ce istorisiri puteti sa
    ne faceti…

    Farmacia „Faltis” functioneaza si astazi
    in acelasi imobil, fara intrerupere din 1894,
    cand a fost infiintata de catre farmacistul
    brailean Ioan Faltis, eu fiind un mare admirator
    al celor care au fost cei mai apreciati
    farmacisti braileni, Constantin Hepites si
    Ioan Faltis. Aceasta impozanta cladire care
    este si monument istoric, iar mobilierul din
    farmacie este acelasi de pe vremea lui Faltis.
    Am reconditionat totul si am pastrat uneltele
    si aparatura folosite chiar de catre Faltis, de
    pilda matrita pentru bule supozitoare si pilularul,
    dar si vesela din acea vreme, pe care o pastrez. Vasele le folosesc la receptura, vase
    aduse din import, cu un aspect deosebit. Eu
    prepar frecvent doua forme farmaceutice
    care au fost incluse in Farmacopeea romana,
    editia de la 1862: este vorba despre asa-numitul
    „spirt de oase” – „linimentum amoniatum
    saponato camforatum”, care este un remediu
    pentru durerile reumatice si „trochistii” sau
    „cofeturi”. Spre surprinderea si bucuria mea,
    aceasta din urma forma farmaceutica a fost
    imbratisata si de unii medici ORL-isti, iar
    pacientii folosesc aceste forme farmaceutice
    asemenea bunicilor si strabunicilor lor, de pe
    vremea lui Faltis.

    In farmacie pastrez vie amintirea celui
    pe care il admir si a carei activitate o duc
    cu pasiune mai departe. Pastrez documente
    de la sarbatorirea farmacistului Faltis, la
    40 si 50 de ani de activitate, de catre colegii
    de breasla si de catre autoritatile vremii.

    De asemenea, am multe scrisori adresate lui
    Faltis, de la Ministerul Sanatatii de atunci,
    de la medici sau de la pacienti. In urma cu 30
    de ani, cand am preluat farmacia, toate aceste
    documente mi-au fost oferite de un farmacist
    care l-a cunoscut pe Faltis; este vorba despre
    farmacistul Serafimov, care mi-a dat si dosarul
    de la aniversare a 50 de ani de activitate
    a lui Faltis, intocmit de fiul acestuia, Dumitru
    Faltis. Am si cele 10 editii de Farmaco pee
    in limba romana, stranse la un loc de catre
    Faltis. Cel mai vechi document dateaza din
    anul 1862, cand a aparut prima Farmaco pee
    in limba romana, scrisa de farmacistul brailean Constantin Hepites si aprobata
    de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
    O asemenea colectie completa se mai
    gaseste numai la catedrele de istoria farmaciei
    din cadrul facultatilor. In farmacii nu
    stiu sa mai existe asa ceva sau, daca exista,
    sunt doar cateva in toata tara.

    Sunteti pasionat de profesia dvs.
    Ce puteti impartasi colegilor?

    Imi place sa vorbesc despre latura
    activitatii farmaceutice pe care o desfasor in
    receptura.

    Ponderea medicamentelor care se prepara
    in farmacie a scazut vertiginos de-a lungul
    timpului. Pe vremea lui Faltis si Hepites 80-
    90% dintre medicamente se preparau in
    farmacie. Farmacistul care prepara medicamente
    in farmacie se numea farmacist galenician.

    Odata cu dezvoltarea chimiei, a industriei,
    multe medicamente au inceput sa se
    prepare prin sinteza.

    Cu regret spun ca retetele magistrale si
    activitatea de receptura vor disparea, in principal
    din doua motive:

    In primul rand, nu vor mai fi prescrise
    de medicii tineri. Explozia medicamentelor
    tipizate si promovarea exclusiva a preparatelor
    standardizate este foarte mare si sunt
    mai la indemana de prescris, pe cand pentru
    prescrierea unui medicament magistral iti
    trebuie o jumatate de pagina numai sa scrii
    compozitia respectiva.

    Acesta mi se pare motivul principal, o
    moarte naturala; farmacistul nu va mai invarti
    la mojar o reteta magistrala care dureaza
    de la 4-5 minute, la o jumatate de ora.
    Al doilea motiv pentru care aceste preparate
    vor fi ingropate in istorie este legislatia
    in vigoare, foarte birocratica, si, neadaptata
    la situatiile actuale.

    Dau un exemplu concret: in regulile de
    buna practica farmaceutica exista obligativitatea
    ca la inregistrarea retetei magistrale, in
    registrul de copiere, sa fie mentionate componentele
    acelui preparat, dar si lotul si seria
    fiecarei materii prime utilizate. Inutil, pentru
    ca aceste serii si loturi sunt in facturile cu
    care au venit de la furnizor. Se mai spune in
    aceste reguli de buna practica farmaceutica,
    ca „in cazul unui preparat oficinal, diferenta
    intre randamentul teoretic si cel obtinut, trebuie
    sa fie justificata”. E o fraza pe care eu
    nu o inteleg. Si daca eu, dupa 35 de ani de
    experienta de receptura nu stiu ce vrea legiuitorul cand a facut aceasta regula, ce sa
    inteleaga un coleg tanar? Se sperie nu?! Sunt
    curios daca in facultate se invata asa ceva.

    Ce v-ati dori pentru farmacisti?

    Mi-as fi dorit sa fi fost lasata o portita pentru
    dialog cu Casa Nationala de Asigurari,
    in ceea ce priveste infiintarea farmaciei de
    familie. Desigur, noi farmacistii, prin Colegiul
    care ne reprezinta, impunand reguli
    foarte stricte. Dupa parerea mea, farmacia
    de familie, bine conturata, ar fi innobilat profesia
    de farmacist, de aceea regret ca orice dialog
    despre aceasta problema a fost anihilat.
    Printre motivele pentru care conceptul
    farmaciei de familie nu a fost acceptat a
    fost faptul ca bolnavul nu ar putea sa-si procure
    medicamentele necesare de la farmacia
    la care este arondat. Numai ca eu consider
    ca o farmacie care se respecta, si care doreste
    sa fie farmacie de familie, va face tot posibilul
    ca pacientii sai sa aiba medicamentele de
    care au nevoie.

    Ca alternativa la farmacia de familie, in
    farmacia mea, am lansat un concept, numit
    „Clubul pacientilor Farmaciei Faltis”. Orice
    pacient poate sa adere la acest club, inscrierea
    facandu-se chiar prin reteta compensata.
    Principala motivatie a pacientului de a adera
    la acest club este obligatia, pe care eu mi-o
    asum, de a-i asigura luna de luna tratamentul
    de care are nevoie.

    Din spatiul farmaciei am repartizat un
    spatiu special pentru pacientii care fac parte
    din Clubul pacientilor, aceasta camera
    fiind „Camera de confidentialitate”, asa cum
    prevad normele de buna practica. Ca mera
    de confidentialitate nu-si are insa sensul
    daca pacientul respectiv nu este legat de acea
    farmacie. Foarte rar se poate intampla ca
    un pacient oarecare, care intra intamplator
    in farmacia mea, sa vrea sa si stau de vorba
    cu el. Daca insa este un pacient fidel farmaciei,
    atunci va veni sa imi spuna diversele lui
    probleme si sa ceara sfaturi.

    Farmacia de familie, implica anumite
    responsabilitati pentru farmacistul respectiv.
    Si de aceea, personal consider ca la acest
    statut, de farmacie de familie, nu trebuie sa
    adere decat acei farmacisti care considera ca
    pot face fata acestei provocari. Nu trebuie sa
    fie obligatoriu ca orice farmacie sa devina
    una de familie. Si sunt de parere ca, aceasta
    tema, merita dezbatuta mai mult.

    Comenteaza →

Comentarii

Cancel reply