Dr. Ana-Maria Manescu – Medic specialist oftalmolog – Clinica oftalmologica OFTALMESTET

Conjunctivita alergica sezoniera este cea mai comuna forma de alergie oculara, polenul
de iarba fiind cel mai important alergen sezonier care o declanseaza. Conjunctivita
alergica perena este, de asemenea, foarte frecventa, parul de animale, penele
si acarienii din praf fiind cei mai importanti alergeni care o provoaca.

Simptomele alergiilor oculare, sau
conjunctivitei alergice, includ
secretie oculara apoasa, prurit
(mancarime), ochi rosu, dureri
oculare, senzatie de intepatura si,
uneori, de „ochi inflamat”. Pruritul la nivelul
ochilor este simptomul cel mai important
in conjunctivita alergica. Fara prurit,
este mult mai putin probabil ca o persoana
sufera de alergie la nivelul ochilor. De obicei
sunt afectati ambii ochi, desi un ochi
poate fi mai simptomatic decat celelalt.
Conjunctivita alergica sezoniera este cea
mai comuna forma de alergie oculara, polenul
de iarba fiind cel mai important alergen
sezonier care o declanseaza. Conjunctivita
alergica perena este, de asemenea,
foarte frecventa, parul de animale, penele si
acarienii din praf fiind cei mai importanti
alergeni care o provoaca.

Simptome ale alergiilor
oculare

Persoanele cu conjunctivita alergica sezoniera
semnaleaza, de obicei, debutul simptomelor
in timpul primaverii si toamna,
simptomele oculare fiind insotite frecvent
de rinita alergica. Simptomele includ prurit,
senzatie de arsura si „ochi lacrimosi”.
In unele cazuri, pacientii relateaza sensibilitate
la lumina si vedere incetosata. Ochii
sunt de obicei rosii, iar pleoapele se pot inflama.
Cand interiorul pleoapei (conjunctiva)
este, de asemenea, inflamata ochii pot
avea un aspect apos, gelatinos – „chemosis”.

Diagnosticul
conjunctivitei alergice

Diagnosticul de conjunctivita alergica
se face cu o istorie de simptome sugestive de
alergii oculare, o examinare atenta de catre
un medic oftalmolog (ce constata semnele
de conjunctivita alergica), si testele de alergie
la diversi alergeni sezonieri sau pereni.
Un raspuns la medicamentele indicate in
acest tip de afectiune este de ajutor in diagnosticul
final al alergiei oculare, in timp ce
esecul de a raspunde la aceste medicamente
duce la cautarea unei alte afectiuni.

Tratamentul
conjunctivitei alergice

O gama de optiuni de tratament sunt
disponibile pentru controlul simptomelor
alergiei oculare, dintre care unele pot evita
interventiile farmacologice.

Evitarea alergenului se poate realiza prin
minimizarea contactului pacientului cu alergenii
la care sunt sensibili. Cu toate acestea, ochii
prezinta o suprafata mare si, astfel, este ade sea
imposibil sau putin posibil de a evita expunerea
la alergenii oculari din aer. Alergenii pot
fi, de asemenea, diluati si indepartati de pe
suprafata oculara prin instilare de lacrimi artificiale.
Compresele reci sunt o alta interventie
nefarmacologica, care pot oferi ajutor in tratarea
simptomelor oculare.

Cand strategiile de evitare si nefarmacologice
nu ofera o ameliorare adecvata a simptomelor,
pot fi aplicate tratamente farmacologice
local sau pe cale sistemica pentru a diminua
reactia alergica.

De exemplu, antihistaminicele H1, administrate
topic, sunt eficace in ameliorarea
rapida a inflamatiei oculare. Cu toate acestea, o
durata limitata de actiune necesita administrare
frecventa de pana la 4 ori pe zi, si antihistaminicele
topice pot fi iritante pentru ochi, mai
ales in cazul utilizarii prelungite.

Deoarece s-a dovedit ca atopia este corelata
cu o crestere de cinci ori a simptomelor in timpul
sezoanelor alergice, pacientii care folosesc
lentile de contact ar trebui sa ia in considerare
utilizarea lentilelor de contact moi zilnice, de
unica folosinta, pentru comfort. Un procent mic de pacienti trebuie sa intrerupa utilizarea de
lentile de contact in timpul perioadelor acute.

Tratamentele combinate utilizand asocierea
dintre decongestionante si antihistaminice s-au
dovedit a fi mai eficiente si sunt administrate sub
forma de picaturi oculare de pana la 4 ori pe zi. Decongestionantele
(clorhidrat oxymetazoline, clorhidrat
de tetrahidrozolina, clorhidrat de naphazolina)
actioneaza in principal ca vasoconstrictoare
si sunt eficiente in reducerea eritemului; cu toate
acestea, efectele adverse includ arsuri si intepaturi
la instilare, midriaza, si rebound al hiperemiei sau
conjunctivita medicamentoasa la utilizarea cronica.
Prin urmare, aceste tratamente sunt potrivite doar
pentru ameliorarea simptomelor pe termen scurt si
nu sunt recomandate pentru utilizare la pacientii
cu glaucom cu unghi ingust.

Picaturile oculare cu medicamente stabilizatoare
de celule mastocitare (cromolyn sodium
2% sau 4%, lodoxamide tromethamine 0,1%,
nedocromil sodium 2%) pot fi potrivite pentru
forme mai severe de conjunctivita. Cu toate acestea,
pentru ca stabilizatorii de celule mastocitare
sa fie eficienti, mastocitul trebuie sa fie dezactivat
inainte de declansarea reactiei alergice; prin
urmare, necesita o perioada de incarcare in care
acest tip de picaturi trebuie sa se aplice inainte de
expunerea la antigen. Complianta este, prin urmare,
un factor important, deoarece administrarea
frecventa, inainte de o reactie alergica, poate
deveni dificila pentru pacienti.

In contrast cu stabilizatorii clasici de celule
mastocitare, combinatia intre acestia
si antihistaminicele topice are un mod dublu
de actiune: inhiba degranularea celulelor
mastocitare si, in acelasi timp, blocheaza
competitiv histamina la nivelul receptorilor
H1, oferind astfel remisia rapida a simptomelor
alergice prin actiune antihistaminica.
Ca rezultat al acestei actiuni mai rapide,
complianta este probabil sa fie mai mare in
comparatie cu cea a stabilizatorilor cla sici
de celule mastocitare. Medicamentele antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS) sunt
candidati posibili pentru tratarea simptomelor
de conjunctivita alergica.

AINS aprobat in prezent pentru trata rea
conjunctivitei alergice este numai tromethamine ketorolac 0,5%, care functioneaza pe cascada
acidului arahidonic si este eficient in reducerea
pruritului ocular. Cu toate acestea, cum
este cazul pentru mai multe clase de tratamente
topice oculare, AINS sunt de asemenea cunoscute
de a provoca disconfort la instilare, care
poate afecta complianta pacientului.

Variantele mai severe de conjunctivita
alergica pot fi controlate prin corticosteroizii
topici (loteprednol etabonate 0,2% si rimexolone
0,1%). Corticosteroizii administrati sub
forma de picaturi oculare sunt asociati cu evenimente
adverse grave atunci cand sunt utilizati
pe perioade lungi, inclusiv cresterea presiunii
intraoculare (PIO) si formarea cataractei si,
prin urmare, aceste medicamente sunt adecvate
pentru cure de scurta durata (pana la 2
saptamani); cu toate acestea, daca este necesara
administrarea pentru o durata mai lunga, un
examen oftalmologic complet trebuie efec tuat
in prealabil, evaluandu-se riscul de crestere a
PIO sau de aparitie a cataractei.

Tratamentele topice oculare descrise
anterior impart limitari comune aparute
datorita modului de administrare. Multi
adulti au o toleranta slaba la picaturile oculare
si sunt deosebit de dificil de administrat
intr-un mod steril atunci cand pacientii
sufera de artrita sau tremor, sau atunci cand
sunt utilizate in practica pediatrica. Deoa rece
picaturile oculare sunt eliminate rapid din
ochi, eficacitatea si durata de actiune poate fi
redusa, necesitand administrarea frecventa si
cresterea cheltuielilor.

In plus, complianta este o problema
majora in utilizarea picaturilor oculare, care
poate fi exacerbata de alergiile care afecteaza
mai multe sisteme. Pacientii pot avea nevoie
de un tratament nazal, plus antihistaminice
orale, creme topice si inhalatoare. Poate fi
benefica pentru reducerea numarului de
medicamente utilizate in mod regulat de
pacienti, in introducerea imunoterapiei, si
administrarea orala sau nazala a tratamentelor
antialergice care sunt eficiente impotriva
simptomelor oculare.

Eficacitatea imunoterapiei impotriva simptomelor
oculare a fost initial demonstrata in
1911, si aceasta metoda bine stabilita, poate fi
luata in considerare pentru controlul pe termen
lung al conjunctivitei alergice. Raspunsurile
imune la administrarea alergenului nu sunt
predictive pentru eficacitatea tratamentului si
terapia in sine poate produce reactii sistemice,
incidenta si severitatea acestora variind in
functie de tipul de alergen administrat. In mod
traditional, imunoterapia implica administrarea
subcutanata a solutiei de alergeni. Totusi,
mai nou, imunoterapia sublinguala devine o
optiune mai convenabila.

Antihistaminicele orale (cetirizine hydrochloride,
desloratadine, fexofenadine hydrochloride,
si loratadine) sunt frecvent utilizate
pentru tratamentul simptomelor alergiei
nazale si oculare. Antihistaminicele noi, de
a doua generatie, sunt recomandate in mod
preferential fata de cele din prima generatie,
deoarece acestea au o tendinta mai redusa pentru
efecte adverse, cum ar fi somnolenta. Loratadina
s-a dovedit a avea un efect protector
in testele de provocare conjunctivala, iar desloratadina
si fexofenadine hydrochloride reduc
semnificativ simptomele oculare in studii controlate
cu placebo. In plus, a fost demonstrata
eficacitatea cetirizinei impotriva simptomelor
de conjunctivita alergica in testele de provocare conjunctivala. Antihistaminicele din a doua
generatie pot induce uscarea suprafetei oculare,
ce conduce la afectarea barierei de protectie
oferita de filmul lacrimal si, astfel, pot inrautati
simptomele alergice.

Prin urmare, s-a sugerat utilizarea concomitenta
a unei picaturi oculare ce poate trata
simptomele alergice oculare mai eficient. Ketotifen
fumarat plus desloratadina si clorhi drat
de olopatadina plus loratadina, s-au dovedit a
fi mai eficiente decat administrarea antihistaminicelor
orale, ca urmare a efectului local al
agentului aplicat topic. Un studiu a aratat ca
iritarea ochilor a fost semnificativ redusa de
un preparat antihistaminic pentru aplicarea
intranazala (clorhidrat azelastine).

Corticosteroizii intranazal (INS) sunt
foarte eficienti pentru tratarea simptomelor
nazale ale rinitei alergice, dar nu la fel
de eficace pentru tratarea simptomelor oculare.
Mecanismul prin care tratamentul intranazal
actioneaza asupra simptomelor oculare
nu este cunoscut. Mecanisme potentiale
includ drenaj imbunatatit al secretiilor oculare
care rezulta dintr-o reducere a edemului
in jurul capatului inferior al ductului nazolacrimal
si o scadere a activitatii neuronale
reflexe. Se stie ca modificarile alergenice, la
nivelul unei parti a cavitatii nazale, conduce
la declansarea secretiei nazale in cavitatea
contralaterala printr-un reflex neurologic.

Modificarile nazale produc, de asemenea,
prurit ocular si alte simptome oculare, care
sugereaza un reflex nazo-ocular. Acesta poate
fi cazul in care INS inhiba componenta
nazo-oculara a simptomelor alergiei oculare,
dar nu direct componenta oculara. Variatia
in eficienta INS asupra simptomelor oculare
poate fi, prin urmare, rezultatul unor
nivele diferite de afinitate pentru receptorii
nazali. Efectele sistemice sunt putin probabile
la aceste medicamente deoarece au biodisponibilitate
scazuta si metabolism rapid la
primul pasaj, determinand concentratii plasmatice
scazute. Astfel, cantitatea de steroid
intranazal disponibila la nivelul ochiului
pentru un efect terapeutic direct este foarte
mica. Trecerea de agenti de la nivelul nasului
la nivelul ochiului prin intermediul ductului
nazolacrimal s-a dovedit a fi, de asemenea,
foarte mica. Un alt corticosteroid administrat
nazal, triamcinolon acetonid, a fost de
asemenea dovedit a avea eficacitate impotriva
simptomelor oculare.

Leave a reply