• Dr. Ana-Maria Manescu – Medic specialist oftalmolog – Clinica oftalmologica OFTALMESTET

    Conjunctivita alergica sezoniera este cea mai comuna forma de alergie oculara, polenul
    de iarba fiind cel mai important alergen sezonier care o declanseaza. Conjunctivita
    alergica perena este, de asemenea, foarte frecventa, parul de animale, penele
    si acarienii din praf fiind cei mai importanti alergeni care o provoaca.

    Simptomele alergiilor oculare, sau
    conjunctivitei alergice, includ
    secretie oculara apoasa, prurit
    (mancarime), ochi rosu, dureri
    oculare, senzatie de intepatura si,
    uneori, de „ochi inflamat”. Pruritul la nivelul
    ochilor este simptomul cel mai important
    in conjunctivita alergica. Fara prurit,
    este mult mai putin probabil ca o persoana
    sufera de alergie la nivelul ochilor. De obicei
    sunt afectati ambii ochi, desi un ochi
    poate fi mai simptomatic decat celelalt.
    Conjunctivita alergica sezoniera este cea
    mai comuna forma de alergie oculara, polenul
    de iarba fiind cel mai important alergen
    sezonier care o declanseaza. Conjunctivita
    alergica perena este, de asemenea,
    foarte frecventa, parul de animale, penele si
    acarienii din praf fiind cei mai importanti
    alergeni care o provoaca.

    Simptome ale alergiilor
    oculare

    Persoanele cu conjunctivita alergica sezoniera
    semnaleaza, de obicei, debutul simptomelor
    in timpul primaverii si toamna,
    simptomele oculare fiind insotite frecvent
    de rinita alergica. Simptomele includ prurit,
    senzatie de arsura si „ochi lacrimosi”.
    In unele cazuri, pacientii relateaza sensibilitate
    la lumina si vedere incetosata. Ochii
    sunt de obicei rosii, iar pleoapele se pot inflama.
    Cand interiorul pleoapei (conjunctiva)
    este, de asemenea, inflamata ochii pot
    avea un aspect apos, gelatinos – „chemosis”.

    Diagnosticul
    conjunctivitei alergice

    Diagnosticul de conjunctivita alergica
    se face cu o istorie de simptome sugestive de
    alergii oculare, o examinare atenta de catre
    un medic oftalmolog (ce constata semnele
    de conjunctivita alergica), si testele de alergie
    la diversi alergeni sezonieri sau pereni.
    Un raspuns la medicamentele indicate in
    acest tip de afectiune este de ajutor in diagnosticul
    final al alergiei oculare, in timp ce
    esecul de a raspunde la aceste medicamente
    duce la cautarea unei alte afectiuni.

    Tratamentul
    conjunctivitei alergice

    O gama de optiuni de tratament sunt
    disponibile pentru controlul simptomelor
    alergiei oculare, dintre care unele pot evita
    interventiile farmacologice.

    Evitarea alergenului se poate realiza prin
    minimizarea contactului pacientului cu alergenii
    la care sunt sensibili. Cu toate acestea, ochii
    prezinta o suprafata mare si, astfel, este ade sea
    imposibil sau putin posibil de a evita expunerea
    la alergenii oculari din aer. Alergenii pot
    fi, de asemenea, diluati si indepartati de pe
    suprafata oculara prin instilare de lacrimi artificiale.
    Compresele reci sunt o alta interventie
    nefarmacologica, care pot oferi ajutor in tratarea
    simptomelor oculare.

    Cand strategiile de evitare si nefarmacologice
    nu ofera o ameliorare adecvata a simptomelor,
    pot fi aplicate tratamente farmacologice
    local sau pe cale sistemica pentru a diminua
    reactia alergica.

    De exemplu, antihistaminicele H1, administrate
    topic, sunt eficace in ameliorarea
    rapida a inflamatiei oculare. Cu toate acestea, o
    durata limitata de actiune necesita administrare
    frecventa de pana la 4 ori pe zi, si antihistaminicele
    topice pot fi iritante pentru ochi, mai
    ales in cazul utilizarii prelungite.

    Deoarece s-a dovedit ca atopia este corelata
    cu o crestere de cinci ori a simptomelor in timpul
    sezoanelor alergice, pacientii care folosesc
    lentile de contact ar trebui sa ia in considerare
    utilizarea lentilelor de contact moi zilnice, de
    unica folosinta, pentru comfort. Un procent mic de pacienti trebuie sa intrerupa utilizarea de
    lentile de contact in timpul perioadelor acute.

    Tratamentele combinate utilizand asocierea
    dintre decongestionante si antihistaminice s-au
    dovedit a fi mai eficiente si sunt administrate sub
    forma de picaturi oculare de pana la 4 ori pe zi. Decongestionantele
    (clorhidrat oxymetazoline, clorhidrat
    de tetrahidrozolina, clorhidrat de naphazolina)
    actioneaza in principal ca vasoconstrictoare
    si sunt eficiente in reducerea eritemului; cu toate
    acestea, efectele adverse includ arsuri si intepaturi
    la instilare, midriaza, si rebound al hiperemiei sau
    conjunctivita medicamentoasa la utilizarea cronica.
    Prin urmare, aceste tratamente sunt potrivite doar
    pentru ameliorarea simptomelor pe termen scurt si
    nu sunt recomandate pentru utilizare la pacientii
    cu glaucom cu unghi ingust.

    Picaturile oculare cu medicamente stabilizatoare
    de celule mastocitare (cromolyn sodium
    2% sau 4%, lodoxamide tromethamine 0,1%,
    nedocromil sodium 2%) pot fi potrivite pentru
    forme mai severe de conjunctivita. Cu toate acestea,
    pentru ca stabilizatorii de celule mastocitare
    sa fie eficienti, mastocitul trebuie sa fie dezactivat
    inainte de declansarea reactiei alergice; prin
    urmare, necesita o perioada de incarcare in care
    acest tip de picaturi trebuie sa se aplice inainte de
    expunerea la antigen. Complianta este, prin urmare,
    un factor important, deoarece administrarea
    frecventa, inainte de o reactie alergica, poate
    deveni dificila pentru pacienti.

    In contrast cu stabilizatorii clasici de celule
    mastocitare, combinatia intre acestia
    si antihistaminicele topice are un mod dublu
    de actiune: inhiba degranularea celulelor
    mastocitare si, in acelasi timp, blocheaza
    competitiv histamina la nivelul receptorilor
    H1, oferind astfel remisia rapida a simptomelor
    alergice prin actiune antihistaminica.
    Ca rezultat al acestei actiuni mai rapide,
    complianta este probabil sa fie mai mare in
    comparatie cu cea a stabilizatorilor cla sici
    de celule mastocitare. Medicamentele antiinflamatoare
    nesteroidiene (AINS) sunt
    candidati posibili pentru tratarea simptomelor
    de conjunctivita alergica.

    AINS aprobat in prezent pentru trata rea
    conjunctivitei alergice este numai tromethamine ketorolac 0,5%, care functioneaza pe cascada
    acidului arahidonic si este eficient in reducerea
    pruritului ocular. Cu toate acestea, cum
    este cazul pentru mai multe clase de tratamente
    topice oculare, AINS sunt de asemenea cunoscute
    de a provoca disconfort la instilare, care
    poate afecta complianta pacientului.

    Variantele mai severe de conjunctivita
    alergica pot fi controlate prin corticosteroizii
    topici (loteprednol etabonate 0,2% si rimexolone
    0,1%). Corticosteroizii administrati sub
    forma de picaturi oculare sunt asociati cu evenimente
    adverse grave atunci cand sunt utilizati
    pe perioade lungi, inclusiv cresterea presiunii
    intraoculare (PIO) si formarea cataractei si,
    prin urmare, aceste medicamente sunt adecvate
    pentru cure de scurta durata (pana la 2
    saptamani); cu toate acestea, daca este necesara
    administrarea pentru o durata mai lunga, un
    examen oftalmologic complet trebuie efec tuat
    in prealabil, evaluandu-se riscul de crestere a
    PIO sau de aparitie a cataractei.

    Tratamentele topice oculare descrise
    anterior impart limitari comune aparute
    datorita modului de administrare. Multi
    adulti au o toleranta slaba la picaturile oculare
    si sunt deosebit de dificil de administrat
    intr-un mod steril atunci cand pacientii
    sufera de artrita sau tremor, sau atunci cand
    sunt utilizate in practica pediatrica. Deoa rece
    picaturile oculare sunt eliminate rapid din
    ochi, eficacitatea si durata de actiune poate fi
    redusa, necesitand administrarea frecventa si
    cresterea cheltuielilor.

    In plus, complianta este o problema
    majora in utilizarea picaturilor oculare, care
    poate fi exacerbata de alergiile care afecteaza
    mai multe sisteme. Pacientii pot avea nevoie
    de un tratament nazal, plus antihistaminice
    orale, creme topice si inhalatoare. Poate fi
    benefica pentru reducerea numarului de
    medicamente utilizate in mod regulat de
    pacienti, in introducerea imunoterapiei, si
    administrarea orala sau nazala a tratamentelor
    antialergice care sunt eficiente impotriva
    simptomelor oculare.

    Eficacitatea imunoterapiei impotriva simptomelor
    oculare a fost initial demonstrata in
    1911, si aceasta metoda bine stabilita, poate fi
    luata in considerare pentru controlul pe termen
    lung al conjunctivitei alergice. Raspunsurile
    imune la administrarea alergenului nu sunt
    predictive pentru eficacitatea tratamentului si
    terapia in sine poate produce reactii sistemice,
    incidenta si severitatea acestora variind in
    functie de tipul de alergen administrat. In mod
    traditional, imunoterapia implica administrarea
    subcutanata a solutiei de alergeni. Totusi,
    mai nou, imunoterapia sublinguala devine o
    optiune mai convenabila.

    Antihistaminicele orale (cetirizine hydrochloride,
    desloratadine, fexofenadine hydrochloride,
    si loratadine) sunt frecvent utilizate
    pentru tratamentul simptomelor alergiei
    nazale si oculare. Antihistaminicele noi, de
    a doua generatie, sunt recomandate in mod
    preferential fata de cele din prima generatie,
    deoarece acestea au o tendinta mai redusa pentru
    efecte adverse, cum ar fi somnolenta. Loratadina
    s-a dovedit a avea un efect protector
    in testele de provocare conjunctivala, iar desloratadina
    si fexofenadine hydrochloride reduc
    semnificativ simptomele oculare in studii controlate
    cu placebo. In plus, a fost demonstrata
    eficacitatea cetirizinei impotriva simptomelor
    de conjunctivita alergica in testele de provocare conjunctivala. Antihistaminicele din a doua
    generatie pot induce uscarea suprafetei oculare,
    ce conduce la afectarea barierei de protectie
    oferita de filmul lacrimal si, astfel, pot inrautati
    simptomele alergice.

    Prin urmare, s-a sugerat utilizarea concomitenta
    a unei picaturi oculare ce poate trata
    simptomele alergice oculare mai eficient. Ketotifen
    fumarat plus desloratadina si clorhi drat
    de olopatadina plus loratadina, s-au dovedit a
    fi mai eficiente decat administrarea antihistaminicelor
    orale, ca urmare a efectului local al
    agentului aplicat topic. Un studiu a aratat ca
    iritarea ochilor a fost semnificativ redusa de
    un preparat antihistaminic pentru aplicarea
    intranazala (clorhidrat azelastine).

    Corticosteroizii intranazal (INS) sunt
    foarte eficienti pentru tratarea simptomelor
    nazale ale rinitei alergice, dar nu la fel
    de eficace pentru tratarea simptomelor oculare.
    Mecanismul prin care tratamentul intranazal
    actioneaza asupra simptomelor oculare
    nu este cunoscut. Mecanisme potentiale
    includ drenaj imbunatatit al secretiilor oculare
    care rezulta dintr-o reducere a edemului
    in jurul capatului inferior al ductului nazolacrimal
    si o scadere a activitatii neuronale
    reflexe. Se stie ca modificarile alergenice, la
    nivelul unei parti a cavitatii nazale, conduce
    la declansarea secretiei nazale in cavitatea
    contralaterala printr-un reflex neurologic.

    Modificarile nazale produc, de asemenea,
    prurit ocular si alte simptome oculare, care
    sugereaza un reflex nazo-ocular. Acesta poate
    fi cazul in care INS inhiba componenta
    nazo-oculara a simptomelor alergiei oculare,
    dar nu direct componenta oculara. Variatia
    in eficienta INS asupra simptomelor oculare
    poate fi, prin urmare, rezultatul unor
    nivele diferite de afinitate pentru receptorii
    nazali. Efectele sistemice sunt putin probabile
    la aceste medicamente deoarece au biodisponibilitate
    scazuta si metabolism rapid la
    primul pasaj, determinand concentratii plasmatice
    scazute. Astfel, cantitatea de steroid
    intranazal disponibila la nivelul ochiului
    pentru un efect terapeutic direct este foarte
    mica. Trecerea de agenti de la nivelul nasului
    la nivelul ochiului prin intermediul ductului
    nazolacrimal s-a dovedit a fi, de asemenea,
    foarte mica. Un alt corticosteroid administrat
    nazal, triamcinolon acetonid, a fost de
    asemenea dovedit a avea eficacitate impotriva
    simptomelor oculare.

    Comenteaza →

Comentarii

Cancel reply